Gleb

Sfântul Gleb (în Botez David), prinț al Muromului, a fost fiul marelui cneaz Vladimir al Kievului. A fost ucis în 1015, din porunca fratelui său Sviatopolk, și este cinstit împreună cu fratele său Boris ca purtător de patimi, între primii sfinți ai Rusiei. Pomenirea lui este la 5 septembrie după calendarul vechi, adică 18 septembrie pe cel nou.

Cine a fost

Gleb s-⁠a născut în jurul anului 987 sau 991, fiul marelui cneaz Vladimir cel Sfânt. Mama lui a fost, după cronici, o bulgăroaică, probabil din bulgarii de pe Volga, sau, după altă părere, prințesa Ana. În jurul anului 1013 tatăl l-⁠a pus prinț al Muromului, dar orașul era ținut de nobilimea locală, de neam ugro-⁠finic, așa că el a trăit doi ani într-⁠o tabără sub zidurile capitalei sale.

Mucenicia

După uciderea lui Boris, Sviatopolk l-⁠a chemat pe Gleb la Kiev, temându-⁠se că, fiind frate de același tată și de aceeași mamă cu Boris, ar putea să-⁠l răzbune. În 1015, pe când Gleb se oprise lângă Smolensk, pe râul Smiadîn, a primit de la alt frate, Iaroslav cel Înțelept, vestea morții tatălui lor, a ocupării Kievului de către Sviatopolk, a uciderii lui Boris și a intenției de a-⁠l ucide și pe el. Iaroslav îl sfătuia să nu meargă la Kiev.

Potrivit vieții, în timp ce tânărul cneaz se ruga cu lacrimi pentru tatăl și fratele său, au sosit cei trimiși de Sviatopolk, cu intenția limpede de a-⁠l ucide. Slujitorii care îl însoțeau, după cronici, au căzut cu duhul, iar potrivit vieților sfântului le-⁠a interzis să-⁠și folosească armele pentru el. Goriaser, conducătorul trimișilor, a poruncit bucătarului lui, un torc de neam, să-⁠l înjunghie. În 1019, după ce Iaroslav a cucerit Kievul, trupul lui Gleb a fost căutat, adus la Vâșgorod și îngropat cu al lui Boris lângă biserica Sfântul Vasile.

Cinstirea

Biserica Ortodoxă Rusă i-⁠a canonizat pe cei doi frați ca purtători de patimi, ca Sfinții Boris și Gleb. Se pomenesc la 2 mai, de ziua mutării moaștelor, la 24 iulie și la 5 septembrie, precum și în soboarele sfinților din Vladimir, Rostov, Iaroslavl, Riazan și Tula. Sfântul Gleb este socotit ocrotitor al cerealelor, din pricina asemănării dintre numele Gleb și hleb, pâine. Biserica Romano-⁠Catolică îl cinstește sub numele de David de Polonia.

Rurikizii vedeau în Boris și Gleb pe ocrotitorii și rugătorii lor, iar cronicile amintesc de vindecări la racla lor și de biruințe câștigate cu numele lor, de pildă cea a lui Alexandru Nevski asupra cavalerilor teutoni. Moaștele lor au fost mutate în 1115 într-⁠o biserică de piatră la Vâșgorod și s-⁠au pierdut după invazia mongolă din 1240. Cel mai vechi text despre uciderea lor este Povestirea despre Sfinții Boris și Gleb, atribuită lui Nestor și călugărului Iacov.