Zosima Pustnicul

Cuviosul Zosima Sihastrul a fost un nevoitor care a locuit în pustiile Ciliciei și ale Palestinei, în veacul al III-⁠lea sau la începutul celui următor. Este pomenit împreună cu ucenicul lui, Atanasie Comentarisiul, la 4 ianuarie după calendarul vechi (17 ianuarie după cel nou) în Biserica Ortodoxă și în cea Greco-⁠Catolică; Biserica Catolică îi pomenește cu o zi mai devreme, la 3 ianuarie. O parte din povestea lui este legendă.

A fost chinuit în prigoana lui Dioclețian, dar a stat neclintit în credința creștină. Izvorul sârb spune că, prins de un cneaz roman numit Dometian, a mărturisit că Iisus Hristos este adevăratul Dumnezeu și de aceea a fost chinuit. După tradiția creștină, chinuitorii i-⁠au străpuns urechile cu fier înroșit, l-⁠au aruncat într-⁠un cazan cu noroi fierbinte și apoi l-⁠au atârnat cu capul în jos, dar Zosima a rămas prin minune nevătămat. Se spune că atunci a venit un leu, care a vorbit cu glas omenesc despre dumnezeirea lui Hristos. Aceste întâmplări l-⁠au adus la creștinism pe Atanasie Comentarisiul, căpetenia paznicilor închisorii, așa încât chinuitorii l-⁠au slobozit pe Zosima. Atanasie a mărturisit și el credința, a primit botezul, iar apoi amândoi au fost eliberați. Zosima s-⁠a întors în pustie, cu Atanasie, unde au trăit împreună; acolo Atanasie a fost mai întâi învățat în credință, apoi botezat, după alt izvor. Se spune că o stâncă s-⁠a despicat în chip neobișnuit, că Zosima și Atanasie au intrat în stâncă și astfel s-⁠au mutat la Domnul.

Povestiri legendare spun că Zosima a călătorit pe cămilă, apoi purtat de vânt, într-⁠un loc numit „Locuința celor fericiți”, un ținut ca raiul sau o sihăstrie de munte departe de oameni. Cum a ajuns, a văzut un zid de nori peste care l-⁠au ridicat doi copaci. Acolo a găsit o ceată de rehabiți și a trăit patruzeci de ani, ferindu-⁠se de vin, de pâine și de întâlniri cu oamenii. Apoi a plecat să împărtășească învățătura rehabiților. Ca să-⁠l oprească, diavolul și mulți demoni l-⁠au chinuit patruzeci de zile, dar Zosima i-⁠a izgonit. În viața lui s-⁠ar fi întâlnit la Iordan cu un pocăit. Se socotește de obicei că mare parte din această povestire este născocire; ea pare a fi amestecată cu o altă lucrare apocrifă, Istoria Rehabiților.