Acepsima, Iosif și Aitalah

Sfinții Sfințiți Mucenici Acepsima, Iosif și Aitalah au fost mucenici ai creștinismului vechi din Persia, în veacul al IV-⁠lea. Acepsima a fost episcop în orașul Nesson, în Persia, Iosif preot în Bet Ketuba din Adiabene, iar Aitalah diacon. Biserica Ortodoxă îi pomenește împreună la 3 noiembrie (16 noiembrie după calendarul nou).

Acepsima a trăit din tinerețe în post și rugăciune. A pătimit în al optzecilea an al vieții, mărturisind credința creștină. Cu câțiva ani înainte de pătimirea lui s-⁠a arătat o proorocie despre aceasta. Când ședea într-⁠o zi în casa lui, un băiat de-⁠al său s-⁠a umplut de duh proorocesc, l-⁠a sărutat pe cap și i-⁠a spus că fericit este acest cap, căci va primi chin pentru Hristos. El s-⁠a bucurat de proorocie și a răspuns că să fie după cuvântul băiatului. Lângă el sta prietenul lui drag, Iosif, episcop, după izvorul sârb, al orașului apropiat Bet Ketuba. Auzind cuvintele băiatului, a zâmbit și l-⁠a întrebat dacă știe ceva și despre el. Băiatul, insuflat de Dumnezeu, i-⁠a răspuns că nu-⁠și va mai vedea orașul, ci va muri pe drum, în satul Etradan. Proorocia s-⁠a împlinit la amândoi episcopii: unul a murit pe drum, în satul amintit, iar capul episcopului Acepsima a fost învrednicit cu cununa muceniciei. Izvorul sârb îl numește pe Iosif ba episcop, ba preot.

Regele păgân al perșilor, Sapor al II-⁠lea, a pornit o mare prigoană împotriva creștinilor. A trimis în toate colțurile țării sale porunca să fie omorâți toți cei care mărturisesc pe Hristos. Fără milă a fost atunci ucis, prin orașe și sate, un număr nenumărat de creștini. Au pătimit și mulți dintre cei din palatele regale, între ei și eunucul Azadis, favoritul regelui. Aflând de moartea favoritului, regele s-⁠a mâhnit foarte și a oprit măcelul general: a poruncit ca numai căpeteniile și învățătorii credinței creștine să fie pedepsiți cu moartea. În acel timp a fost ucis sfântul episcop Acepsima.

Puțin după aceea a fost prins preotul Iosif, în vârstă de șaptezeci de ani, și diaconul Aitalah. După ce au refuzat să aducă jertfă idolului, au fost, după chinuri, omorâți. După izvorul rus, Iosif, bătrân de șaptezeci de ani, preot în Bet Ketuba, a fost ucis cu pietre în anul 377, pe vremea regelui persan Sapor al II-⁠lea, împreună cu episcopul Acepsima și cu diaconul Aitalah.