Alexandru Zverev

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Zverev, protoiereu, s-⁠a născut la 8 august 1881 în satul Faustovo, ținutul Bronnițî, lângă Moscova, și a fost împușcat la poligonul Butovo la 16 noiembrie 1937. A fost numărat între noii mucenici ai Rusiei de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, la 6 octombrie 2001, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 3 (16) noiembrie, în soborul noilor mucenici ai Rusiei și în soborul noilor mucenici de la Butovo.

Familia și studiile

S-⁠a născut în familia preotului Alexandru Grigorievici Zverev și a fost botezat în aceeași zi în biserica Sfintei Treimi din Faustovo, de preotul Teodor Bajanov, care i-⁠a fost și naș. Nașă i-⁠a fost fiica preotului, Liubov Petrovna Magnițkaia. A învățat la școala teologică Donskoi din Moscova (1897) și la seminarul teologic din Moscova (1903). Din octombrie 1904 până în ianuarie 1906 a fost supraveghetor la seminarul din Moscova. În 1909 a absolvit Academia Teologică din Moscova cu titlul de candidat în teologie și a intrat ca ajutor de inspector la seminarul din Bethania. În acei ani a devenit fiu duhovnicesc al bătrânului Alexei (Soloviov), ieromonah la Pustia Zosimova de lângă Smolensk.

În 1910 s-⁠a căsătorit cu Maria Alexeevna Lebedeva, fiica protoiereului bisericii Sfântul Nicolae din Zvonari, de pe Rojdestvenka. Din septembrie 1912 a predat literatura și istoria literaturii ruse la seminarul din Bethania, ca și educator de clasă. La 7 iunie 1912 i s-⁠a născut fiul Serafim. La 16 februarie 1913 a fost hirotonit preot și a primit epigonatul. În vara lui 1913 a fost numit membru-⁠secretar al comisiei de construcții pentru repararea clădirilor seminarului din Bethania, iar lucrarea s-⁠a încheiat cu bine. La 6 iunie 1916 a luat parte la conducerea la zăvorâre a părintelui său duhovnicesc, bătrânul Alexei de la Zosimova. La această conducere, care nu fusese vestită dinainte, au fost de față numai patru clerici.

Slujirea la Moscova și arestările

În 1918 a fost numit ajutor al șefului, iar din toamnă șef interimar al cursurilor pastorale și teologice ale eparhiei Moscovei. Din februarie 1919 a fost paroh la biserica Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni din Zvonari, la Moscova. În 1922 a avut loc prima arestare. În 1929 până în 1931 a fost protopop și duhovnic al mitropolitului Serghie (Stragorodski), locțiitorul locului patriarhal. În 1933 a fost arestat din nou, eliberat în februarie 1936. Din mai a fost preot la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Vozmișce, raionul Volokolamsk, regiunea Moscova.

Arestarea și mucenicia

A fost arestat la 22 septembrie 1937 și închis la Volokolamsk. La interogatoriu a răspuns că nu a avut activitate contrarevoluționară antisovietică. I s-⁠a spus că în vara anului 1937, în sălașul paraclisierului bisericii, ar fi făcut discuții contrarevoluționare despre politica guvernului sovietic și noua constituție, în prezența preotului Pavel Andreev. A tăgăduit, cu excepția unei discuții din vara lui 1937, în camera lui, despre reîncadrarea în slujbă a învățătoarei Pokrovskaia, despre care apăruse o știre în Pravda. El a atras atenția lui Andreev și a spus cât s-⁠a schimbat politica guvernului față de oamenii cu convingeri religioase, dar nu în sens contrarevoluționar, ci ca o constatare legată de constituție. La toate celelalte interogatorii părintele Alexandru nu s-⁠a recunoscut vinovat.

La 14 noiembrie 1937 troica NKVD pentru regiunea Moscova i-⁠a osândit la moarte prin împușcare pe preoții din Vozmișce Pavel Andreev, Alexandru Zverev și Dimitrie Rozanov. La 16 noiembrie 1937 părintele Alexandru Zverev a fost împușcat la poligonul Butovo. A fost canonizat la 6 octombrie 2001. Pe site-⁠ul eparhiei Moscovei se află o predică a lui despre icoana Maicii Domnului numită Rugul Aprins.