Ana Vsevolodovna

Cuvioasa Ana (Ianka) Vsevolodovna a fost fiică a marelui cneaz Vsevolod al Kievului și soră a lui Vladimir Monomahul. A întemeiat mănăstirea Sfântul Andrei din Kiev, numită după ea Ianchin, a fost prima ei stareță și, după tradiție, a deschis acolo prima școală pentru fete din Rusia kieveană. Se pomenește la 3 noiembrie, ziua adormirii, și la 18 mai, ziua aflării moaștelor (după Filaret de Cernigov), iar timpul canonizării ei nu se cunoaște.

Anii tinereții

Sursele nu se potrivesc asupra vremii nașterii: o dau în a doua jumătate a secolului al XI-⁠lea, între 1046 și 1067, nu mai târziu de 1055-1060 sau în jurul anului 1068. A fost fiica lui Vsevolod Iaroslavici și, după unele izvoare, a unei prințese bizantine, nepoata sau fiica împăratului Constantin al IX-⁠lea Monomahul. În 1074 a fost logodită cu Constantin Dukas, fiul împăratului Constantin al X-⁠lea, dar căsătoria nu s-⁠a făcut, fiindcă el a fost tuns monah cu sila în 1081 și a murit curând (după o altă versiune, el a pierit în bătălia cu normanzii de la Dyrrhachium). Anna a călătorit în Bizanț și a rămas nemăritată.

Mănăstirea și școala

În jurul anului 1086, marele cneaz Vsevolod a întemeiat în Kiev, lângă biserica Sfântul Andrei, o mănăstire de maici, Andreevski, numită în popor Ianchin, a cărei primă stareță a fost fiica lui, tunsă monahie după întemeierea ei. Ea a pus multă osteneală la rânduirea mănăstirii. După vechea tradiție, care se sprijină pe Istoria Rusiei a lui Tatișciov, ea a deschis aici prima școală pentru fete din Europa, unde adunase fecioare și le învăța scrisul, meșteșugurile, cântarea și cusutul. Se spune că a ales ea însăși învățătoarele și planul de învățământ, după modelul educației femeilor din Bizanț. Legende mai târzii îi atribuie și o mare pricepere în vindecări.

În 1089, după moartea mitropolitului Ioan al II-⁠lea, a condus ea o solie la Constantinopol, ca să aducă un nou mitropolit al Rusiei, pe Ioan al III-⁠lea. A vizitat atunci Constantinopolul, centru de cultură, și a fost impresionată de învățătura de acolo, de aceea s-⁠a gândit să-⁠i dea și Rusiei asemenea lucru. Este una dintre cele șase femei pomenite cu numele întreg în Cronica Anilor Trecuți.

Moartea

Data morții este de asemenea disputată: 3 noiembrie 1112 sau 1113 (Cronica Lavrentievă) ori 7 octombrie 1110 (Cronica Ipatievă). A fost îngropată în mănăstirea Andreevski (Ianchin), distrusă mai târziu de Batu. Viața ei a fost scrisă de mitropolitul Ilarion Ohienko, în lucrarea Cuvioasa Ana Vsevolodovna. Este socotită între cuvioase, iar data canonizării ei nu se cunoaște.