Acepsima

Cuviosul Acepsima (Acepsim) a fost nevoitor, pustnic sirian și preot din secolul al IV-⁠lea, a cărui viață o povestește Teodorit al Cirului în al 15-lea capitol al cărții „Istoria iubitorilor de Dumnezeu”. Este pomenit la 3 noiembrie după calendarul vechi (16 noiembrie după cel nou). După izvorul sârbesc, a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mare, nu departe de orașul Cir din Siria.

Acepsima se nevoia în post și rugăciuni și purta lanțuri. Locuința pustnicului se afla nu departe de orașul Cir; trăia într-⁠o chilie mică. Hrana care i se aducea o primea printr-⁠o mică deschizătură, făcută nu drept, ci întortocheată, ca cei curioși să nu poată privi înăuntru. Hrana lui era linte muiată în apă. După apă mergea o dată pe săptămână la cel mai apropiat izvor, noaptea. Teodorit povestește minunile săvârșite de Acepsima: mâna unui păstor care încerca noaptea să arunce o piatră în pustnic a înghețat nemișcată până ce Acepsima a luat apă; jumătate din trupul unui om care, din curiozitate, încerca să-⁠i spioneze viața de pe un copac, a amorțit. Amândoi s-⁠au pocăit și au primit iertare de la pustnic. Acepsima a trăit singur în pustie 60 de ani.

Pustnicul a prezis că va muri peste 50 de zile, ceea ce s-⁠a împlinit. Înainte de moarte, a venit la el capul bisericii din partea locului și l-⁠a convins să primească preoția. Acepsima a îngenuncheat, iar episcopul l-⁠a hirotonit. După ce a trăit câteva zile în treapta de preot, Acepsima a murit. După moartea pustnicului s-⁠au iscat certuri: mulți voiau să ia moaștele (trupul celui răposat), fiecare în satul lui. Dar un om a pus capăt disputei, vestind voia sfântului, ca trupul lui să fie îngropat acolo unde a trăit; și așa s-⁠a făcut.