Adam de la Sinai

Cuviosul Mucenic Adam de la Sinai este unul dintre părinții pustnici uciși de sarazini în Sinai și în Raifa, pe țărmul Mării Roșii. Numele lui se află în șirul sfinților pomeniți împreună, în sinaxarul de la 27 ianuarie, iar izvoarele nu spun nimic despre viața lui anume.

Părinții din Sinai și din Raifa trăiau în mănăstiri și în peșteri aproape de muntele unde Dumnezeu a dat poruncile prin Moise. Trăiau cu mare asprime: toată săptămâna rămâneau tăcuți în chilii, sâmbăta se adunau la priveghere, iar duminica se împărtășeau cu Sfintele Taine. Se hrăneau numai cu curmale și apă. Mulți dintre ei au primit darul facerii de minuni, între ei bătrânii Moise și Iosif.

Prima ucidere a avut loc în jurul anului 312. A fost descrisă de monahul egiptean Ammonie, martor al morții a patruzeci de părinți din Sinai; în Raifa, arabii au ucis atunci treizeci și nouă. A doua ucidere s-⁠a petrecut după o sută de ani și a fost povestită de cuviosul Nil Pustnicul, care a scăpat ca prin minune.

Slujba pomenește pe nume pe Isaia, Sava, Moise, ucenicul lui Moise, Ieremia, Pavel, Adam, Serghie, Domn, Proclu, Ipatie, Isaac, Macarie, Marcu, Veniamin, Evsevie și Ilie. Sfinții se pomenesc la 27 ianuarie, într-⁠un sobor al părinților din Sinai, și la 5 mai.