Daciu al Milanului

Sfântul Dacie al Milanului a fost episcopul Milanului din jurul anului 530 până în 552, un păstor care a trăit cele mai grele vremuri din istoria cetății și a stat de partea papei Vigiliu în disputa Celor Trei Capitole. Este cinstit ca sfânt în Biserica Catolică și în cea Ortodoxă și este pomenit la 14 ianuarie.

Înainte de a fi episcop, Dacie a fost monah. A fost ales episcop în jurul anului 530 și curând a trebuit să înfrunte cea mai grea vreme din istoria Milanului, începută cu foametea cumplită din anii 535-536. Atunci a primit de la prefectul pretorian Casiodor grâu pentru a fi împărțit gratuit celor săraci. Tot atunci a izbucnit războiul gotic (535-554) dintre ostrogoți și Imperiul Bizantin. Dacie a ținut cu bizantinii, iar la sfârșitul anului 537 a mers la Roma, cu unii reprezentanți ai milanezilor, să ceară generalului Belizarie o oaste care să elibereze orașul. O mie de ostași, conduși de Mundila, au fost trimiși, iar la început operațiunea a izbândit. Curând însă goții, conduși de Uraia și aliați cu burgunzii, au asediat orașul, socotind sprijinul dat bizantinilor drept trădare. Milanul s-⁠a predat în martie 539, iar Uraia l-⁠a ras din temelii, a ucis treizeci de mii de bărbați și a vândut femeile ca roabe. Dacie a scăpat, pentru că se afla la Roma, și nu s-⁠a mai întors la Milano.

În anii 544-545 a fost la Constantinopol, unde a văzut edictul împăratului Iustinian prin care erau osândite Cele Trei Capitole, adică niște scrieri ale lui Teodor de Mopsuestia, Teodoret de Cir și Iba din Edesa. Iustinian voia să împace Biserica cea mare cu necalcedonienii, dar mulți episcopi au văzut în osândă o posibilă tăgăduire a Crezului de la Calcedon. Episcopii din Răsărit au cedat repede, dar cei de limbă latină, ca Dacie, au rămas neclintiți. Iustinian l-⁠a silit pe papa Vigiliu, care se împotrivea edictului, să vină la Constantinopol. Vigiliu a plecat din Roma în noiembrie 545, dar a zăbovit în Sicilia, unde s-⁠a alăturat pentru scurtă vreme și Dacie. La 25 ianuarie 547 papa a ajuns la Constantinopol și a fost ținut acolo până a aprobat edictul. În 550, Dacie s-⁠a întors la Vigiliu, îndemnându-⁠l să nu se învoiască cu împăratul. În august 551 amândoi au trebuit să caute adăpost în biserica Sfântul Petru din Constantinopol, unde papa a fost lovit, iar la 23 decembrie au fugit din nou și s-⁠au ascuns în biserica Sfânta Eufimia din Calcedon. De acolo papa a dat o enciclică în care povestea cum fusese tratat.

Dacie a murit, probabil la Calcedon, la 5 februarie 552. Trupul său a fost adus mai târziu la Milano și așezat în biserica San Vittore al Corpo, unde este cinstit. Papa Grigorie cel Mare povestește în Dialoguri că, în drum spre Constantinopol, la Corint, Dacie a găsit adăpost într-⁠o casă mare, pe care locuitorii o socoteau de mult locuită de diavol. A intrat în ea fără teamă, iar noaptea diavolul a încercat să-⁠l sperie cu mugete, behăituri și țipete de fiare. Dacie s-⁠a sculat și l-⁠a mustrat tare, spunându-⁠i că, din mândrie, ajunsese să semene cu porcii și cu șobolanii, iar duhul rău a fost rușinat.