Felix din Nola

Sfântul Felix din Nola a fost preot al Bisericii din Nola, aproape de Napoli, în Italia, în veacul al III-⁠lea, mărturisitor al credinței în persecuția împăratului Deciu. Și-⁠a vândut averea și a dat-⁠o săracilor, a fost prins și chinuit pentru Hristos, apoi a trăit într-⁠o sărăcie smerită până la adânci bătrânețe. Sursa principală despre el sunt scrierile Sfântului Paulin de Nola, iar Biserica îl pomenește la 14 ianuarie.

Tinerețea și preoția Felix era fiul mai mare al lui Hermias, un sutaș sirian care se retrăsese la Nola. După moartea tatălui, el a dat săracilor aproape toată averea și a mers pe calea slujirii bisericești. A fost hirotonit preot de Sfântul Maxim, episcopul Nolei, și a lucrat împreună cu el.

Persecuția Când a început persecuția lui Deciu, în jurul anului 250, Maxim a fugit în munți, iar Felix a fost prins, bătut, încătușat și aruncat în temniță. Într-⁠o noapte i s-⁠a arătat un înger, care i-⁠a poruncit să meargă în ajutorul lui Maxim. Lanțurile au căzut, ușile s-⁠au deschis și Felix a plecat. Episcopul era singur, bolnav și istovit de frig și de foame. Felix l-⁠a ascuns într-⁠o clădire părăsită, iar după tradiție un păianjen a țesut repede pânza peste ușă, așa că ostașii, crezând că locul este pustiu, au plecat.

O a doua încercare de a-⁠l prinde a eșuat la fel: s-⁠a ascuns într-⁠o clădire în ruină, iar pânza de păianjen întinsă peste intrare i-⁠a făcut pe urmăritori să creadă că nimeni nu intră acolo. Izvoarele rusești spun că a stat ascuns șase luni într-⁠o fântână uscată. Cei doi au scăpat până la sfârșitul persecuției, odată cu moartea lui Deciu, în 251.

Smerenia sa După moartea lui Maxim, credincioșii l-⁠au voit pe Felix episcop, dar el i-⁠a îndemnat să-⁠l aleagă pe Quintus, preot mai vârstnic în slujire cu doar șapte zile. Averea rămasă i-⁠a fost confiscată în persecuție și n-⁠a primit-⁠o înapoi. A luat în arendă puțin pământ pe care îl lucra cu mâinile lui și tot ce avea peste strictul necesar dădea săracilor, iar dintre două haine o dădea mereu pe cea mai bună. A murit la adânci bătrâneți, la 14 ianuarie, dar anul rămâne nesigur. Unele povestiri îi atribuie moartea de mucenic, fie în 255 sub Valerian, fie în persecuția lui Deciu; după calendarul Bisericii Romano-⁠Catolice el este socotit mărturisitor care a supraviețuit chinurilor. Alte izvoare amintesc un Felix, episcop al Nolei, pătimit pe vremea lui Marțian, dar se crede că este același sfânt.

Cinstirea Cinci biserici au fost zidite la locul unde a fost întâi îngropat, în afara cetății Nola. Moaștele sale se află în catedrala din Nola, iar părți din ele sunt la Roma și la Benevento. Sfântul Paulin, care a slujit aici ca portar la una dintre aceste biserici, mărturisește mulțimea pelerinilor veniți la mormântul său; din versurile și scrisorile lui au alcătuit apoi viața sfântului Grigorie de Tours, Beda Cuviosul și preotul Marcel. Felix este cinstit ca ocrotitor al animalelor pierdute și al păianjenilor.