Macrina cea Bătrână

Sfânta Macrina cea Bătrână a fost mama lui Vasile cel Bătrân și bunica Sfinților Vasile cel Mare, Grigorie al Nissei, Petru al Sevastiei, Navcratie și Macrina cea Tânără. S-⁠a născut înainte de anul 270 la Neocezareea, în Pont (după unele însemnări la Cezareea Capadociei), și a murit după tradiție la începutul anilor 340. Este pomenită la 14 ianuarie, iar Biserica Ortodoxă Sârbă o pomenește la 30 mai după calendarul vechi (12 iunie după cel nou).

Scrierile nepotului ei, Vasile cel Mare, arată că a fost ucenică a Sfântului Grigorie Taumaturgul din Neocezareea și că învățăturile lui, transmise prin Macrina nepoților ei, Vasile și Grigorie, au contat mult în formarea duhovnicească a celor doi frați capadocieni. A trăit la Neocezareea și, după Grigorie de Nazianz, în prigoana creștinilor din vremea lui Galerius și Dioclețian s-⁠a refugiat cu soțul ei, care se numea Vasile, într-⁠un ținut muntos de pe malurile Mării Negre. Avutul lor a fost luat, dar ei nu s-⁠au întristat. Rămași fără nimic, s-⁠au așezat într-⁠o pădure, unde au stat șapte ani. Potrivit tradiției creștine, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu coborau din munte capre care îi hrăneau cu laptele lor. După izvorul sârb, amândoi au murit în secolul al IV-⁠lea, după multe suferințe pentru credința în Hristos, iar după cel românesc soțul ei a murit în vremea prigoanei. Când prigoana a încetat, Macrina și familia ei s-⁠au întors la Neocezareea. A rămas văduvă și este socotită ocrotitoarea văduvelor și rugătoare împotriva sărăciei.