Adrian de la Uglici

Cuviosul Adrian a fost ieromonah în Uglici, ucenic și chiliaș al cuviosului Paisie de Uglici, și primul egumen al mănăstirii Sfântul Nicolae Grehozaruci. A murit după anul 1504, la puțină vreme după învățătorul său. Cinstirea lui este locală, în Biserica Rusă, iar pomenirea se face la 26 august (8 septembrie după calendarul nou).

Cele puține știri despre viața lui vin din viața lui Paisie. Adrian a fost ucenic și chiliaș al acestuia încă de la întemeierea mănăstirii Arătării Domnului din Uglici, mai târziu a Acoperământului Maicii Domnului, adică înainte de 1462. În 1483 a luat parte la sfințirea noii catedrale de piatră a Acoperământului din mănăstire.

În 1489, împreună cu Paisie, a întemeiat pentru monahii începători mănăstirea Sfântul Nicolae Grehozaruci, supusă celei dintâi, și a fost primul ei egumen. A strâns acolo până la treizeci de monahi. A participat la înmormântarea lui Paisie, la 6 iunie 1504, și a rânduit să fie îngropat lângă el, în locul primei chilii a învățătorului.

Nu se știe când a avut loc canonizarea locală, dar se poate să fi fost în veacul al XVII-⁠lea, căci în 1610 a avut loc canonizarea locală a lui Paisie, iar slujba și viața acestuia au fost scrise curând după aceea. A existat o icoană, nu mai veche de veacul al XVIII-⁠lea după fotografie, a Arătării Maicii Domnului către cuvioșii Paisie, Casian și Adrian din Uglici, în care Adrian este zugrăvit cu aureolă. Numele său a fost trecut în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl la 10 martie 1964.