Zefirin

Sfântul Zefirin a fost episcop al Romei între 199 și 217. A păstorit Biserica în vremea împăratului Septimiu Sever și a stat împotriva învățăturilor care tăgăduiau dumnezeirea lui Hristos.

Păstorirea

A fost roman de neam și a urmat în scaun lui Victor I. Un sfetnic apropiat i-⁠a fost diaconul Calixt, căruia i-⁠a încredințat grija cimitirului Bisericii din Roma și care i-⁠a urmat apoi la cârma Bisericii. În vremea lui, pe la 202 sau 203, a apărut edictul de persecuție al lui Septimiu Sever. Roma a fost vizitată atunci și de Origen, dornic să vadă o Biserică atât de veche.

Împotriva rătăcirilor

Au apărut în Roma teodoțienii, care învățau că Hristos a fost doar om, și învățători ca Praxeas, care amestecau Persoanele Sfintei Treimi. Un izvor vechi păstrat de Eusebiu povestește că mărturisitorul Natalie, ademenit de teodoțieni, s-⁠a pocăit și a căzut plângând la picioarele lui Zefirin. Preotul Ipolit l-⁠a acuzat pe Zefirin că ar fi înclinat spre modalism, însă Biserica l-⁠a păstrat în amintire ca păstor ortodox, apărător al dumnezeirii lui Hristos.

Pomenirea

A adormit în Domnul la 20 decembrie 217 și a fost îngropat în cimitirul de pe via Appia, aproape de catacomba lui Calixt. Nu este sigur că a fost martir. Este pomenit la 26 august în calendarul ortodox în limba engleză și în vechiul calendar roman, iar la 20 decembrie, ziua adormirii, după Wikipedia, în Bisericile ortodoxe.