Elena din Moscova

Cuvioasa Elena din Moscova (Elena sau Agripina Semionovna Devocikina, moartă la 18 noiembrie 1547 sau în 1548) a fost întâia stareță a mănăstirii Novodevici din Moscova, schimonahie. Izvorul rus o numește „sfântă necanonizată”: este cinstită în Biserica Ortodoxă Rusă ca preacuvioasă, cinstirea locală a mănăstirii fiind cunoscută din secolul al XVII-⁠lea, iar patriarhul Alexei al II-⁠lea a înnoit cinstirea ei la 10 august 1999. Se pomenește în duminica dinaintea zilei de 26 august (stil vechi), în Soborul Sfinților din Moscova.

Viața

Era din neamul Devocikin, stăpâni de pământ în ținuturile Galici, Nijni Novgorod și Suzdal. Părinții ei, după însemnarea din pomelnicul mănăstirii, erau monahul Serghie și monahia Taisia. Numele de botez ar fi putut fi Agripina (în cartea de danii pomenirea ei este la 23 iunie, ziua Sfintei Mucenițe Agripina din Roma), dar poate Agripina era numele ei de călugăriță, iar Elena numele din schimă. A fost tunsă în mănăstirea Acoperământului din Suzdal.

În primăvara lui 1525, cu optsprezece monahii din mănăstirea Acoperământului, a trecut, la porunca marelui cneaz Vasile al III-⁠lea, în mănăstirea Novodevici din Moscova, întemeiată de el prin făgăduință. Din pricina lipsei documentelor vechi ale mănăstirii (arse în incendiul din mai 1571), nu se poate ști cât timp a condus mănăstirea. Înainte de moarte, cu binecuvântarea mitropolitului Macarie, a alcătuit o diată duhovnicească ce cuprinde scurte știri despre ea și, deopotrivă, un fel de rânduială lăsată mănăstirii. Din diată se vede că spre sfârșit era bolnavă de felurite neputințe, între care surzenie și orbire, și nu conducea mănăstirea (stareță era atunci Evnichia), dar rămăsese cu autoritate între surori.

Diata ei dă date de seamă despre primii ani ai mănăstirii Novodevici, aristocratică, unde se tundeau femei din neamuri alese; rudele lor, vizitându-⁠le, rămâneau mult în mănăstire, ducând viață lumească, cu slujnice și mese neîngăduite. Elena s-⁠a împotrivit și a interzis în diata ei să locuiască în mănăstire mirence, iar monahiilor le-⁠a interzis slujnicele și mâncarea în chilii.

Adormirea

A adormit la 18 noiembrie 1547 și a fost îngropată la zidul de nord al altarului catedralei Smolensk a mănăstirii; după alt izvor, mormântul era în spatele altarului. Lângă ea a fost îngropată mai târziu monahia Feofania, probabil una din cele optsprezece surori venite cu ea din Suzdal. Spre sfârșitul secolului al XVII-⁠lea s-⁠a ridicat deasupra mormintelor o capelă, refăcută în 1720-1722; în prima jumătate a secolului al XIX-⁠lea s-⁠a pus în zid o placă de pomenire. În anii 1920-1930 capela a fost dărâmată, iar piatra de mormânt arată azi doar aproximativ locul îngropării. Un istoric notează că lespedea, după ornament și scriere, a fost făcută în prima jumătate a secolului al XVII-⁠lea.

Cinstirea

Cinstirea locală în mănăstire se cunoaște din secolul al XVII-⁠lea: cartea de danii din 1674-1675 și pomelnicul din 1705 pomenesc „pomenirea bătrânei Elena Devocikina, cea dintâi în mănăstirea Preacuratei Maicii Domnului”. La începutul secolului al XVIII-⁠lea ea este pomenită în „Lauda sfinților ruși”, ca „preacuvioasa Elena, stareța din Moscova, învățătoare desăvârșită a rânduielii fecioriei, călăuză spre mântuire”, ceea ce arată o cinstire în toată Rusia. La 10 august 1999, după Liturghia din catedrala Smolensk a mănăstirii, patriarhul Alexei al II-⁠lea a înnoit cinstirea ei; s-⁠au cântat un tropar și un condac scrise anume, iar iconarii mănăstirii au zugrăvit icoana ei. Erminiul iconarilor din secolul al XVIII-⁠lea o descrie „cu înfățișare ca Evdochia, în veșminte cuvioase, cu cămașa verde dedesubt”.