Maria de la Diveevo

Fericita Maria de la Diveevo (Maria Zaharovna Fedina) a fost nebună pentru Hristos, a treia dintre cele trei fericite canonizate ale Mănăstirii Serafim-⁠Diveevo. S-⁠a născut în jurul anului 1870 în satul Goletkovo, raionul Elatma, gubernia Tambov, și a adormit la 8 septembrie 1931 în satul Bolșoe Cerevatovo, gubernia Nijni Novgorod. La 31 iulie 2004 a fost proslăvită între sfinții cinstiți local ai eparhiei Nijni Novgorod. Moaștele ei au fost aflate la 14 septembrie, iar în octombrie, după izvor, Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse a hotărât cinstirea ei în toată Biserica. Calendarul nostru dă pomenirea la 26 august, ceea ce vine, după calendarul vechi, la 8 septembrie.

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani. Tatăl ei a murit când avea treisprezece ani, iar la un an după aceea a murit și mama ei, Pelaghia. Odată a pornit cu alte femei spre Sarov și a rămas să rătăcească între Sarov, Diveevo și Ardatov. În orice vreme umbla desculță. Mergea des la Mănăstirea Serafim-⁠Diveevo. Unele surori o iubeau, simțind în ea o persoană neobișnuită. Maria Ivanovna se călăuzea duhovnicește după Fericita Paraschiva Ivanovna (Paraschiva de la Diveevo, Pașenka din Sarov), la care venea să ceară sfat; aceasta a binecuvântat-⁠o să rămână în mănăstire.

Chiar în ziua morții fericitei Pașenka, călugărițele, supărate de ciudățeniile fericitei, au izgonit-⁠o pe Maria din mănăstire, dar au chemat-⁠o îndată înapoi. Când s-⁠a întors, Paraschiva Ivanovna zăcea în sicriu în biserică. Fericita a intrat și, întorcându-⁠se către sacristana mai în vârstă, maica Zinovia, i-⁠a spus ceva. De atunci s-⁠a așezat definitiv la Diveevo. Camera era rece și umedă. A trăit în ea opt ani. Poporul venea să ceară sfat de la fericita Maria, iar stareța mănăstirii a îngăduit să fie mutată în căsuța Pașei din Sarov. Căsuța era chiar lângă poartă și autoritățile sovietice, văzând mulțimea de oameni, au pornit prigoană împotriva fericitei, așa că în cele din urmă a fost mutată într-⁠o cameră separată pe lângă casa de ocrotire, unde a trăit până la închiderea mănăstirii.

Maica Maria a vestit închiderea Diveevului, în 1927, și renașterea lui peste multe zeci de ani. Când i s-⁠a spus „Tot spui, Maria Ivanovna, mănăstire. Nu va mai fi mănăstire.”, ea a răspuns, lovind cu toată puterea masa. Episcopul Varnava a binecuvântat-⁠o să se așeze în satul Puza, unde i s-⁠a zidit anume o chilie. În 1930 a fost mutată la un cătun lângă satul Pocinok și în cele din urmă la Cerevatovo, unde a adormit la 8 septembrie 1931. A fost îngropată în cimitirul satului.