Agafia

Sfânta Agafia a fost soția marelui cneaz Iuri (Gheorghe) al II-⁠lea al Vladimirului și a murit în 1238, odată cu fiica ei Teodora, la cucerirea Vladimirului de către mongolo-⁠tătari. Biserica o cinstește ca binecredincioasă cneaghină.

Era fiica lui Vsevolod Sviatoslavici Cermnîi, cneaz de Cernigov și Kiev, și a Mariei, fiica regelui Cazimir al II-⁠lea al Poloniei; de aceea este numită uneori Agafia de Cernigov. Data și locul nașterii ei nu se cunosc. La 10 aprilie 1211, în biserica Adormirii din Vladimir, s-⁠a căsătorit cu Iuri, pe atunci în vârstă de douăzeci și trei de ani, în prezența tatălui lui, marele cneaz Vsevolod Cuibul Mare. Au avut trei sau patru fii și două fiice.

În februarie 1238 Iuri plecase spre râul Sit să adune oaste, iar Agafia a rămas în oraș cu copiii și nurorile. La 7 februarie, după ce a primit tunderea în monahism de la episcopul Mitrofan, a murit în catedrala Adormirii, unde se adăposteau, împreună cu fiica ei, cu nurorile Maria și Hristina și cu episcopul; după cronică, tătarii au dat foc catedralei. Alte relatări spun că au fost chinuiți în tabăra lui Batu. A fost îngropată în aceeași catedrală, iar în 1870 mormântul ei a fost restaurat. Se spune că nu s-⁠au păstrat nici icoane vechi, nici acatiste ale acestei familii.

Este pomenită în Soborul sfinților din Vladimir, la 23 iunie după calendarul vechi (6 iulie după cel nou), și la 4 februarie (17 februarie după cel nou).