Agapie de la Vatoped

Cuviosul Agapie de la Vatoped (Athonitul) a fost începător la un bătrân isihast din fostul schit vatopedin Calița, în Sfântul Munte. Se pomenește la 20 mai, în soborul cuvioșilor părinți ai mănăstirii rusești Sfântul Pantelimon de pe Athos, și la 4 iulie, în soborul sfinților athoniți.

Turcii care au coborât pe țărmul Athosului l-⁠au prins și l-⁠au dus în robie la Magnezia, unde a lucrat în lanțuri doisprezece ani. Nu și-⁠a pierdut nădejdea eliberării și s-⁠a rugat cu căldură Maicii Domnului. Într-⁠o zi, Ocrotitoarea cerească a arătat îndurării ei celui ce răbda: în vis i-⁠a poruncit să meargă „fără teamă la bătrânul său”. S-⁠a dovedit că a fost slobozit de lanțuri și în starea de veghe. Cuviosul Agapie a plecat fără piedici de la stăpân și s-⁠a întors în Sfântul Munte. Dar bătrânul lui, aspru, încercând smerenia începătorului învrednicit de o izbăvire atât de minunată și voind să-⁠i întărească și mai mult credința în purtarea de grijă atotputernică a lui Dumnezeu, l-⁠a silit să se întoarcă și să slujească turcului până când Dumnezeu însuși îl va îndemna pe stăpân să-⁠l lase. Agapie s-⁠a întors fără murmur în robie. Uimit de smerenia aceasta a creștinului și de marea lui credință, stăpânul nu numai că l-⁠a lăsat bucuros să plece, dar a plecat și el, cu doi fii, în Sfântul Munte, s-⁠a botezat, a primit chipul monahal și s-⁠a nevoit până la moarte.