David de la Gareja

Cuviosul David de la Gareja (a doua jumătate a secolului al VI-⁠lea, mort în jur de 604) a fost pustnic, ucenic al Sfântului Ioan de la Zedazeni, făcător de minuni, unul dintre cei treisprezece Părinți asirieni ai Georgiei (Iberiei) și întemeietor al mănăstirii David Gareja. Este cinstit în Biserica Ortodoxă, mai ales în cea Georgiană. Se pomenește la 7 mai (stil vechi) și în joia de după Înălțare (Mamadavitoba); izvorul sârb dă 20 mai pentru toți cei treisprezece și, în Biserica Sârbă, 27 mai (stil vechi).

Viața

A venit din Antiohia în Iberia, împreună cu Ioan de la Zedazeni, să propovăduiască creștinismul. S-⁠a nevoit pe muntele Zedazeni, lângă vechea capitală Mțheta, apoi pe muntele Mtațminda, azi în Tbilisi, unde stă biserica numită după el, Mamadaviti, apoi s-⁠a mutat în peștera Gareja. A întemeiat mănăstirea David Gareja cu ucenicii Dodo și Luchian. La bătrânețe a hotărât să meargă în pelerinaj la Ierusalim cu câțiva ucenici; a lăsat mănăstirea în grija bătrânilor Luchian și Dodo. Ajungând pe un deal de unde se vedea Ierusalimul, a șovăit, socotindu-⁠se nevrednic să calce pe urmele lui Dumnezeu-⁠Omul, și nici nu a intrat pe porțile cetății, nici n-⁠a vrut să-⁠l întâlnească pe patriarhul Ilie al Ierusalimului. Ucenicilor le-⁠a spus să meargă ei să se închine la locurile sfinte, iar el a luat trei pietre din Țara Sfântă și s-⁠a întors. Trimișii patriarhului l-⁠au ajuns lângă Nablus și, la porunca patriarhului, i-⁠au luat două pietre, ca să nu ia cu el „toată harul Ierusalimului”; el a adus în Iberia doar una, care a ajuns cunoscută în Georgia ca piatră făcătoare de minuni, „piatra harului”, socotită a avea putere de vindecare și cinstită de pelerini creștini din Răsărit și chiar de vizitatori musulmani.

După izvorul sârb, piatra se află pe mormântul lui; după izvorul englez, în vremea năvălirilor din Evul Mediu târziu a fost ascunsă în diferite locuri, iar din anii 1990 se păstrează în catedrala Sameba din Tbilisi. Întors la mănăstire, a rămas acolo până la sfârșitul vieții; a adormit în a doua jumătate a veacului al VI-⁠lea (după izvorul rus în 604) și a fost îngropat în lavra David Gareja.

Legenda de la Kașveti

Cu David Gareja este legată legenda zidirii bisericii de la Kașveti. După tradiție, o femeie, îndemnată de preoții păgâni, l-⁠a învinuit că este însărcinată cu el. David a prevestit că nedreptatea ei se va vădi când va naște o piatră; și așa s-⁠a întâmplat, iar locul a primit numele „Kașveti”.

Cinstirea

În veacul al IX-⁠lea, din inițiativa Sfântului Ilarion Iviritul, mormântul lui a fost făcut loc de închinare. Hagiografia ortodoxă îl numește „întemeietorul Tebaidei georgiene” și îl numără între cei mai cinstiți sfinți și ocrotitori ai Bisericii Georgiene. Viața lui, „Viața și faptele Părintelui nostru David Gareja”, s-⁠a scris într-⁠o mănăstire georgiană de pe Athos, în cercul ucenicilor Sfântului Eftimie Iviritul. În anul 2000, cu binecuvântarea patriarhului Ilia al II-⁠lea, mormântul a fost deschis și curățit, iar cercetările arheologice au arătat că izvoarele scrise și tradițiile monahale locale sunt vrednice de crezare. Lavra se află pe un loc din veacul al VI-⁠lea și păstrează, după izvorul sârb, moaștele celor șase mii de mucenici uciși după slujba Paștilor în secolul al XVII-⁠lea. După izvorul sârb se roagă la el cei bolnavi de boli femeiești și cei ce doresc copii. Se zidesc în amintirea lui biserica Sfântul David din Tbilisi și biserica din satul Akura.