Nil de la Sora

Sfântul cuviosul Nil de la Sora, în lume Nicolae Maikov, a fost un monah rus, scriitor duhovnicesc și teolog, întemeietorul schitului de pe râul Sora. Este socotit părintele vieții de schit în Rusia și al curentului numit al nestăpânitorilor, care se împotrivea pământurilor mănăstirești. A adormit în Domnul la 7 mai 1508.

Tinerețea și călătoria

S-⁠a născut în 1433 la Moscova. Se știe cu precizie puțin despre obârșia lui. Se numea singur om simplu și sătean, dar acesta era un obicei al scrierilor de acest fel, și se pare că provenea dintr-⁠o familie de slujbași cu carte, înrudită cu nobilii Maikov. Fratele său Andrei Maiko a fost un dregător cunoscut al lui Vasile al II-⁠lea și Ioan al III-⁠lea. Înainte de călugărie, Nil a fost scrib și a copiat cărți.

A fost tuns în monahism, pe la mijlocul anilor 1450, la mănăstirea Chiril de la Beloozero, pe vremea starețului Casian. Mănăstirea era cunoscută pentru împotrivirea ei față de stăpânirea satelor, căci întemeietorul ei, sfântul Chiril de la Beloozero, refuzase satele oferite de nobili evlavioși. Nil a avut acolo un loc de seamă între bătrâni și a copiat cărți, iar scrisul lui se recunoaște în mai multe manuscrise din biblioteca mănăstirii. Pe la 1475, împreună cu ucenicul său Inochentie Ohliabin, a făcut o lungă călătorie la Locurile Sfinte, la Constantinopol și în Sfântul Munte, unde a cunoscut isihasmul și viața de schit și a citit pe Sfinții Părinți. Călătoria l-⁠a schimbat adânc, și liniștea și uitarea lumii au rămas trăsăturile lui de căpetenie.

Schitul de pe Sora

La întoarcere, la un moment dat între 1473 și 1489, a întemeiat pe râul Sora, nu departe de mănăstirea lui Chiril, un schit, în care s-⁠a așezat cu ucenicii săi. Rânduiala schitului se întemeia pe vechile schituri ale Egiptului, ale Sfântului Munte și ale Palestinei. Erau primiți doar monahi cunoscători de carte, care făcuseră ascultare într-⁠o mănăstire de obște, și ei trebuiau să știe Scriptura și să țină predaniile Sfinților Părinți. Nil cerea monahilor să muncească cu mâinile și susținea o viață retrasă și modestă.

Scrierile

Nil n-⁠a părăsit nici în liniștea schitului lucrul cu cartea. Pe el l-⁠au influențat mai ales Grigore Sinaitul, Simeon Noul Teolog, Ioan Scărarul, Isaac Sirul, Ioan Casian, Nil Sinaitul și Vasile cel Mare. Cea mai însemnată lucrare a sa este Regula vieții de schit, în unsprezece capitole. Nu e un regulament, ci o învățătură ascetică despre lupta duhovnicească, cu mare grijă pentru rugăciunea minții sau a inimii. În Predania către ucenici scrie despre orânduirea vieții de schit, despre avuție, despre mulțimea celor care vin din lume, despre postul măsurat după puterea trupului și a sufletului. A mai lăsat câteva epistole, către Gurie Tușin, Gherman Podolnîi, Vassian Patrikeev și altele, și două rugăciuni. A copiat și a alcătuit culegeri de vieți de sfinți.

Nestăpânitorii și erezia

Nil a fost atras în disputa despre erezia novgoroditenilor. Împreună cu Paisie Iaroslavov a fost mai îngăduitor față de eretici decât cea mai mare parte a clerului, condusă de arhiepiscopul Ghenadie și de Iosif de la Volok. După unele izvoare, la sinodul din 1490 s-⁠a împotrivit pedepsei cu moartea și a pus la îndoială dreptul Bisericii de a-⁠i readuce pe cei rătăciți altfel decât prin sfat, rugăciune și pildă. Sinodul a hotărât totuși arderea lor pe rug, iar câțiva au fost arși la Novgorod și la Moscova.

La sinodul din 1503, de la Moscova, Nil s-⁠a ridicat împotriva stăpânirii mănăstirilor asupra pământurilor. El socotea că moșiile lor, care cuprindeau cam o treime din țară, aduseseră pierderea duhului monahal. Era împotriva rigidității formale și voia ca viața duhovnicească să stea înaintea ritualului, pe temeiul Evangheliei.

Cinstirea

Sfântul Nil a adormit în Domnul la 7 mai 1508. Biserica Rusă îl cinstește ca pe un mare nevoitor și pe un părinte al ei, iar sfântul este pomenit la 7 mai, ziua adormirii, și în duminica a treia după Rusalii, împreună cu Soborul Sfinților Vologdei.