Agaton Făcătorul de minuni

Cuviosul Agaton Făcătorul de minuni (Agaton din Peșterile Kievului) a fost monah al Mănăstirii Peșterilor din Kiev, în secolele al XIII-⁠lea și al XIV-⁠lea. Este pomenit la 20 februarie în anii bisecți (4 martie), sau la 20 februarie în anii obișnuiți (5 martie), și la 28 august (10 septembrie), în Soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Îndepărtate ale Kievului.

Despre viața lui se știe din inscripția de pe placa care închidea intrarea în peșteră. Ea spune că cuviosul avea darul prorociei și al vindecării și tămăduia bolnavii punându-⁠și mâinile peste ei. Un manuscris al arhiepiscopului Modest (Strilbițki) spune că Domnul, pentru viața lui de postitor, i-⁠a dat darul minunilor, și că știa viitorul și vremea morții sale, precum și locul unde va fi așezat. Potrivit cercetărilor antropologice, a murit la 30 până la 40 de ani și avea o înălțime de aproximativ 156 de centimetri. Datele de naștere, aproximativ 1250, din fișă sunt doar o apreciere.

Canonizarea locală a avut loc în 1643, când mitropolitul Petru Movilă a rânduit prăznuirea Soborurilor cuvioșilor părinți din Peșterile Îndepărtate și Apropiate, iar cinstirea în toată Biserica a fost stabilită prin hotărârile Sfântului Sinod din 1762, 1775 și 1784, prin care numele unor sfinți kieveni au fost îngăduite în calendarele bisericești de obște. Moaștele lui se odihnesc în Peșterile Îndepărtate ale lavrei, între moaștele Cuvioșilor Siluan și Zaharia. Numele lui se pomenește în slujba cuvioșilor părinți din Peșterile Îndepărtate, în al doilea tropar al cântării a treia a canonului, unde este numit podoabă a postitorilor, prooroc neamăgit și tămăduitor al celor bolnavi.