Atanasie de la Valaam

Cuviosul Mucenic Atanasie de la Valaam, un frate începător al mănăstirii, a fost ucis la 20 februarie 1578 împreună cu alți treizeci și trei de frați de la Valaam, de o ceată de ostași suedezi. Numele lui apare în sinodic printre „slujitori”, adică printre începători: „Atanasie”. A fost trecut în rândul sfinților de Soborul Arhieresc Jubiliar din august 2000. Se pomenește la 5 martie (20 februarie după calendarul vechi), la 3 iunie, în soborul sfinților din Karelia, și la 22 august, în soborul sfinților de la Valaam.

Mănăstirea Valaam era aproape de hotarul dintre Novgorod și Suedia și a fost jefuită de mai multe ori. După ce în Suedia se făcuse Reforma, pe vremea regelui Ioan al III-⁠lea un grup de ostași, convertiți de curând la luteranism, urmărea pe carelii ortodocși. Au trecut pe gheață spre insulă și au atacat mănăstirea. Au fost uciși optsprezece bătrâni și șaisprezece începători, pentru statornicia lor în dreapta credință. Cu Atanasie, între începători sunt pomeniți Antonie, Luca, Leonție, Toma, Dionisie, Filip, Ignatie, Vasile, Pahomie, alt Vasile, Teofil, Ioan, Teodor și alt Ioan, iar între bătrâni ieromonahul Tit, schimonahul Tihon și monahii, între care alt Atanasie.

Într-⁠o vedenie din veacul al XIX-⁠lea, un monah a văzut monahi necunoscuți, în două șiruri, stropiți cu sânge și plini de răni, care cântau rugăciuni de îngropare și au dispărut în crângul verde; vedenia este păstrată în același izvor. La Valaam se săvârșea în fiecare an, în ziua de 20 februarie, o Liturghie pentru odihna lor, urmată de parastas de obște.