Zenobie

Sfântul Zenobie a fost preot și a pătimit pentru Hristos în vremea împăratului Maximian Galeriu (305-311), în jurul anului 310. Este numărat printre sutele de mucenici din Egipt și Palestina, între care episcopii Pelie și Nil, preotul Zenobie, Patermutie și Ilie. Ei au fost prinși de guvernatorul Palestinei, Firmilian.

Mucenicilor li s-⁠au scos ochii și li s-⁠au tăiat vinele picioarelor, și au fost supuși la tot felul de chinuri. O sută dintre ei au fost decapitați, iar ceilalți arși. Într-⁠unele izvoare Zenobie este socotit al Antiohiei, în altele al Tirului sau al Sidonului. În calendarul bisericesc rus este pomenit la 30 septembrie (stil nou).