Cornelie de la Pskov-⁠Pecerski

Cuviosul Mucenic Cornelie de la Pskov-⁠Pecerski a fost egumenul mănăstirii Adormirii din Pecerski, de lângă Pskov, între 1529 și 1570, înnoitorul și cărturarul ei. Potrivit părerii obișnuite, a fost ucis în 1570 de țarul Ivan cel Groaznic, iar Biserica l-⁠a cinstit ca pe un cuvios mucenic. S-⁠a născut în 1501 la Pskov. Este pomenit la 20 februarie și în duminica a patra după Rusalii, odată cu Soborul sfinților din Pskov-⁠Pecerski și al celor din Pskov.

Începuturile

După viața lui, Cornelie s-⁠a născut la Pskov într-⁠o familie de boieri. A învățat la mănăstirea Mirojski, unde a prins dragoste pentru viața duhovnicească și monahală, dar după studii s-⁠a întors acasă. Hotărârea de a se călugări a luat-⁠o după o călătorie la mănăstirea Pecerski, înființată de puțin timp. A fost tuns în monahism nu mai înainte de 1523, iar prin nevoința lui a câștigat respectul frățiilor, încât în 1529, la douăzeci și opt de ani, a fost ales egumen.

Egumenia

Sub el, numărul fraților a crescut de la cincisprezece la două sute, număr pe care nici un egumen de după el nu l-⁠a mai avut. Mănăstirea a prins să se dezvolte cu putere. Din 1547 a devenit centru de cronici al Pskovului și au apărut ateliere de iconari (monahii învățaseră mai întâi iconografia la Mirojski) și de olărit, și au început să se toarne clopote. În prima jumătate a secolului al XVI-⁠lea, prin ostenelile lui, s-⁠a închegat în mănăstire o școală de carte și de scris, care aduna manuscrise de slujbă, laice și de vieți ale sfinților. Biblioteca s-⁠a îmbogățit și din manuscrise străine; în 1561 a venit de la Athos Rânduiala ectenilor.

În timpul războiului din Livonia s-⁠a arătat lucrarea lui misionară: în ținuturile recucerite a întemeiat biserici ortodoxe, i-⁠a ajutat pe cei loviți de război, iar numele celor căzuți erau înscrise în sinodicul mănăstirii spre pomenire. Se spune că în 1560, după slujba sărbătorii Adormirii, a trimis armatelor rusești care asediau cetatea Fellin o prescură și agheasmă, iar în aceeași noapte cetatea a luat foc și a fost cucerită.

Au avut loc sub el multe lucrări de zidire: s-⁠au săpat mai departe peșterile, biserica de lemn a Sfinților Patruzeci de Mucenici din Sevastia a fost mutată dincolo de zidul mănăstirii, în curtea de oaspeți din așezarea Pecerski, iar în 1541 în locul ei s-⁠a zidit o biserică de piatră cu hramul Bunei Vestiri. Între 1558 și 1565, la porunca țarului Ivan cel Groaznic, a înconjurat mănăstirea cu un puternic zid de piatră, cu nouă turnuri și trei porți, iar deasupra porții mari a ridicat o biserică de piatră cu hramul Sfântului Nicolae. A mai zidit biserica Hodighitria la metocul din Pskov (1538) și biserica Sfintei Treimi și pe cea a Nașterii lui Hristos în satele mănăstirii din apropiere.

Scrierile

Cititul și învățătura lui au fost lăudate încă de contemporani. Arhiepiscopul Teodosie al Novgorodului a scris despre el că știe Sfânta Scriptură de la un capăt la altul. Moștenirea lui literară cuprinde trei lucrări. „Povestea despre mănăstirea Pskov-⁠Pecerski” a fost scrisă în 1531, ca să dezmintă zvonuri false despre începuturile mănăstirii, la binecuvântarea părinților care fuseseră egumeni înaintea lui și a preoților Dorotei și Gherasim, care trăiseră când s-⁠a zidit mănăstirea cea nouă; ea istorisește descoperirea peșterilor, întemeierea mănăstirii, pe cel dintâi monah, Iona, zidirea mănăstirii celei vechi sub egumenul Misail și amănunte din viața monahilor de atunci. A doua este a treia Cronică de la Pskov, începută după ce, la mijlocul secolului, a încetat cronicarea obișnuită în oraș, în care a trecut nu numai întâmplările din Pskov, ci și veștile întregii Rusii, mai ales cele războinice. A treia este o descriere a minunilor icoanei Maicii Domnului de la Pecerski. În memoria lui se țin în fiecare an la Pecerski „Lecturile educative ortodoxe Cornelie”.

Moartea

Biserica, care l-⁠a trecut între cuvioșii mucenici, și cei mai mulți istorici cred că a fost ucis de țarul Ivan al IV-⁠lea în vremea expediției lui la Pskov. După a treia Cronică a Pskovului, în 1570 Cornelie a întâmpinat pe Ivan cel Groaznic în fruntea clerului din Pskov și a slujit un moleben la catedrala Sfintei Treimi, iar apoi, când țarul a venit în mănăstirea lui, a fost ucis. Se povestește că Ivan, mergând în Livonia sau întorcându-⁠se de acolo, a ajuns la mănăstire, unde l-⁠a întâmpinat egumenul; ochii i-⁠au căzut pe puternicele întărituri făcute cu cheltuiala lui Cornelie, de neam boieresc, i s-⁠au părut suspecte, i-⁠au venit în minte vremuri trecute, i s-⁠a aprins inima și l-⁠a ucis cu toiagul.

Între izvoarele mai vechi care vorbesc despre uciderea lui sunt „Istoria marelui cneaz al Moscovei” a lui Andrei Kurbski, care spune că la porunca țarului a fost ucis Cornelie, egumenul Pecerskului, om sfânt cunoscut prin slujirea lui, „Povestea despre mănăstirea Pskov-⁠Pecerski” de la sfârșitul secolului al XVI-⁠lea, după care la 20 februarie 7078 (1570) Cornelie a fost trimis de împăratul pământesc la cel ceresc, și sinodicul celor căzuți în dizgrație al țarului, care îi începe lista pskovenilor uciși de Ivan cu numele lui. Pricina uciderii se socotește a fi presupusul lui sprijin dat cneazului Kurbski, aflat în dizgrație, cu care mănăstirea ținuse legătura prin scrisori (s-⁠au păstrat trei scrisori ale lui Kurbski către mănăstire, din 1563-1564, mai degrabă către păstrătorul bibliotecii, Vasian Muromțev, de la care Kurbski voia cărți pentru dispută cu Ivan). Ele ar fi putut sta la temelia unei învinuiri împotriva lui Cornelie și a lui Vasian.

După o cronică păstrată la Lavra Sfânta Treime-⁠Sfântul Serghie, țarul s-⁠a căit îndată și a dus pe brațe trupul lui Cornelie în mănăstire. Poteca de la mănăstire la biserica Adormirii, pe care a picurat sângele cuviosului, se numește „Calea sângelui”. Unii cercetători, ca A. B. Postnikov, și istorici bisericești, ca mitropolitul Ioan Snicev și egumenul Alexie Prosvirin, tâlcuiesc însă cuvintele din Poveste, că a fost trimis „de împăratul pământesc la cel ceresc”, ca semn că Ivan l-⁠a petrecut pe ultimul drum și i-⁠a dat o cinstire regală după moarte. Ei arată și că părerea despre ucidere s-⁠a răspândit abia în anii 1820, la îndemnul arhiepiscopului Evghenie Bolhovitinov, și a căpătat noi amănunte legendare în a doua jumătate a secolului XX, iar mărturia lui Kurbski e pătimașă. Ipoteza lor este că moartea lui Cornelie a coincis cu vizita lui Ivan la Pskov. În orice caz, țarul a rămas cel mai mare ctitor al mănăstirii și în viața, și după moartea egumenului.

Moaștele și cinstirea

Trupul lui Cornelie a fost îngropat în peșterile mănăstirii. În 1690, la porunca mitropolitului Marcel al Pskovului și Izborskului, moaștele, care au prins să fie cinstite ca tămăduitoare, au fost mutate în biserica mare a Adormirii și puse într-⁠un sicriu nou, în zidul bisericii; cu acest prilej se leagă alcătuirea slujbei lui. Racla a fost înnoită de mai multe ori: la 17 decembrie 1872 moaștele au fost mutate într-⁠o raclă de aramă argintată, iar în 1892 într-⁠una mai bogat împodobită. În orașul Pecerski, în piața din fața mănăstirii, stă o statuie a sfântului, sfințită la 4 octombrie 2012 de mitropolitul Eusebiu al Pskovului și Velikie Luki.