Agaton

Sfântul Agaton al Romei a fost episcop al Romei de la 27 iunie 678 până la moartea sa, la 10 ianuarie 681. Numele lui este legat de Sinodul al VI-⁠lea Ecumenic, care a condamnat monoteletismul pe temeiul mărturisirii de credință trimise de el la Constantinopol. Atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Romano-⁠Catolică îl cinstesc ca sfânt. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 20 februarie (calendar vechi, după Mineiul; 5 martie pe stil nou civil în Bisericile care țin calendarul iulian), iar Roma îi ține pomenirea la 10 ianuarie.

Începuturile

Despre începuturile vieții lui se știe puțin cu certitudine. Se scrie că s-⁠a născut pe la 577 la Palermo, în Sicilia, de neam grec, și că părinții lui au murit când era tânăr. Sinaxarul ortodox spune că provenea din părinți creștini evlavioși, care i-⁠au dat o educație aleasă, și că, după moartea lor, și-⁠a împărțit moștenirea săracilor și s-⁠a făcut monah. Tradiția spune că vreme de trei ani a ținut o piatră în gură ca să învețe tăcerea. Atacurile arabilor asupra Siciliei alungaseră mulți clerici ai insulei la Roma, iar el ar fi putut fi printre ei. La Roma a slujit câțiva ani ca vistiernic al Bisericii Romei, iar în 678 i-⁠a urmat papei Donus.

Grija pentru Biserici

La scurtă vreme după alegere a venit la Roma episcopul Wilfrid de York. Fusese caterisit de arhiepiscopul Teodor de Canterbury, care îi împărțise eparhia mare și pusese trei episcopi peste noile scaune. Agaton a adunat un sinod la Lateran ca să cerceteze cazul. S-⁠a hotărât ca eparhia lui Wilfrid să fie într-⁠adevăr împărțită, dar ca el însuși să numească noii episcopi.

În vremea lui, cetatea Ravenna, independentă din 666, a recunoscut din nou autoritatea episcopilor Romei. Agaton a negociat și cu împăratul Constantin al IV-⁠lea despre amestecul curții în alegerile papale, iar împăratul a făgăduit să desființeze sau să micșoreze taxa pe care noul papă trebuia să o plătească visteriei imperiale la sfințirea sa.

Sinodul al VI-⁠lea Ecumenic

Marele eveniment al păstoririi lui a fost sfârșitul disputei monotelite. Constantin al IV-⁠lea voia să vindece dezbinarea și îi scrisese papei Donus propunând o întrunire, dar Donus murise înainte să ajungă scrisoarea. Agaton a primit bucuros propunerea. A ținut sinoade în Apus, ca legații lui să poată înfățișa credința comună a Bisericii Apusene, iar în martie 680 papa și vreo 150 de episcopi au declarat monoteletismul erezie. A trimis apoi o delegație numeroasă la Constantinopol.

Legații și patriarhii s-⁠au adunat în palatul imperial la 7 noiembrie 680. După ce monoteliții și-⁠au înfățișat părerea, s-⁠a citit o scrisoare a lui Agaton, care mărturisea că în Hristos sunt două voințe, una dumnezeiască și una omenească. Patriarhul Gheorghe al Constantinopolului a primit mărturisirea, la fel și cei mai mulți episcopi. Sinodul al VI-⁠lea Ecumenic a proclamat cele două voințe în Hristos și a condamnat erezia, împreună cu persoanele care o susținuseră, între ele papa Honoriu I. Sinodul s-⁠a încheiat în septembrie 681, iar Agaton, care murise în ianuarie, nu a mai văzut hotărârile lui.

Adormirea și cinstirea

A adormit la Roma la 10 ianuarie 681, după o păstorire de aproximativ doi ani și jumătate. Însemnările bisericești spun că a ajuns la vârsta de 103 sau 104 ani, dar cercetările moderne se îndoiesc de aceasta și socotesc că papa Agaton a fost confundat cu un monah cu același nume. Biograful său Anastasie spune că numărul minunilor sale i-⁠a adus numele de făcător de minuni. Izvoarele ortodoxe dau anul 679 pentru alegere și 682 pentru moarte, deosebindu-⁠se de datele relatărilor apusene.