Iaroslav cel Înțelept

Iaroslav cel Înțelept, numit la Botez Gheorghe, a fost mare cneaz al Kievului între 1019 și 1054, fiu al Sfântului Vladimir cel Mare. Sub el Rusia Kieveană a ajuns la culmea puterii și a înfloririi culturale: a ridicat Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, a sprijinit pe mitropolitul Ilarion, a dat primul cod de legi al slavilor de răsărit și a răspândit cărțile și școlile. Biserica Ortodoxă Rusă îl cinstește ca binecredincios cneaz, cu pomenirea la 20 februarie (rânduiala veche), 4 martie după calendarul civil.

Tinerețea

S-⁠a născut în jurul anului 978, cel mai probabil din Vladimir și Rogneda din Polotsk, deși unii istorici se îndoiesc de aceasta. Era șchiop, probabil de la o rană de săgeată, lucru ce l-⁠a confirmat și cercetarea osemintelor în veacul al XX-⁠lea. Tatăl l-⁠a trimis în tinerețe la Rostov, iar în 1010 sau 1012 a fost mutat la Novgorod, după moartea fratelui său Vîșeslav. Acolo a întemeiat orașul Iaroslavl, pe Volga. După tradiția cronicii, când a botezat ținutul Volgăi, păgânii i-⁠au lăsat în cale un urs pe care cneazul l-⁠a biruit cu securea.

Relațiile cu tatăl s-⁠au stricat când Vladimir l-⁠a pregătit pe Boris să-⁠i urmeze la tron. În 1014 Iaroslav a refuzat să mai trimită tribut la Kiev și a chemat varegi, dar boala lui Vladimir și moartea lui, în iulie 1015, au oprit războiul.

Lupta pentru Kiev

După moartea lui Vladimir, Sviatopolk, supranumit cel Blestemat, a pus mâna pe tron și a poruncit, după cronică, uciderea fraților Boris, Gleb și Sviatoslav. Boris și Gleb sunt cinstiți ca sfinți pătimitori. Prevenit de sora lui, Predslava, Iaroslav a pornit cu novgorodenii și cu varegii împotriva lui Sviatopolk, ajutat de pecenegi și de socrul său, regele Poloniei Boleslav. L-⁠a învins în 1016, dar Sviatopolk s-⁠a întors cu poloni și a luat Kievul, silindu-⁠l pe Iaroslav să se retragă la Novgorod. Novgorodenii, spun cronicile, i-⁠au tăiat corăbiile ca să nu fugă peste mări și l-⁠au convins să continue. În 1019 l-⁠a biruit definitiv pe Sviatopolk pe râul Alta, chiar la locul unde fusese ucis Boris, și a rămas mare cneaz.

Recunoscător, Iaroslav a dat novgorodenilor libertăți și privilegii, din care a început să se formeze republica Novgorodului. În 1024 fratele său Mstislav l-⁠a învins la Listven, iar în 1025 s-⁠a împărțit țara de-⁠a lungul Niprului, între ei. După moartea lui Mstislav, în 1036, Iaroslav a rămas singur stăpân. O pată pe domnia lui a fost că l-⁠a închis pe viață pe fratele său cel mic, Sudislav.

Domnia și ctitoriile

În 1019 s-⁠a căsătorit cu Ingegerd, fiica regelui Suediei, căreia i-⁠a dat ca dar de nuntă Ladoga. A ținut alianțe cu țările scandinave, iar fiicele lui s-⁠au măritat în case domnitoare din Europa: Elisabeta cu Harald Hardrada al Norvegiei, Anastasia cu Andrei I al Ungariei, Ana cu Henric I al Franței. În 1030 a luat cetatea de pe locul Tartu din Estonia de azi și a numit-⁠o Iurievul, după Sfântul Gheorghe, ocrotitorul lui. A zidit un lanț de cetăți împotriva pecenegilor, iar după marea biruință asupra lor, la Kiev, în 1036, a pus în 1037 temelia catedralei Sfânta Sofia, pe locul bătăliei. Același an a ridicat mănăstirile Sfântul Gheorghe și Sfânta Irina, numite după ocrotitorii lui și ai soției, și poarta de aur a Kievului, cu biserica Bunei Vestiri deasupra. În 1043 flota rusă trimisă spre Constantinopol a fost răvășită de furtună, iar în 1046 s-⁠a încheiat pace cu Bizanțul.

Cărțile, legea și Biserica

Iaroslav a iubit cărțile, spunând, după cronicar, că sunt râuri care adapă lumea cu înțelepciune. A adunat traducători și copiști, a pus cărțile grecești să se tălmăcească în slavonă și le-⁠a așezat în biblioteca de la Sfânta Sofia. Cântăreți aduși din Bizanț au învățat pe ruși cântarea în opt glasuri. După unele izvoare târzii, la Novgorod a deschis o școală pentru trei sute de băieți. Lui i se atribuie Russkaia Pravda, prima culegere scrisă de legi a Rusiei, dată novgorodenilor în 1016, și un Statut bisericesc după nomocanonul bizantin.

În 1051 a pus să fie ales mitropolit al Kievului Ilarion, un preot rus, întâiul din neamul său în scaunul acesta, în loc de un grec. Cuvântul lui Ilarion despre Lege și Har, rostit în 1038, este socotit prima operă a literaturii rusești vechi. În vremea lui, spune Nestor, credința s-⁠a înmulțit, au crescut călugării și au apărut mănăstiri.

Adormirea

Cronicarul îl descrie ca șchiop, dar cu minte bună și viteaz la luptă, cu purtare aspră și viață simplă, milostiv față de cei lipsiți. Înainte de moarte și-⁠a împărțit țările între fii și le-⁠a lăsat pe Iziaslav la Kiev, poruncindu-⁠le să se iubească, fiindcă dacă se vor urî, vor pierde pământul părinților lor. A adormit la 20 februarie 1054 la Vîșhorod, lângă Kiev, și a fost pus într-⁠un sarcofag de marmură în Sfânta Sofia. Sarcofagul a fost deschis în 1936 și 1939, iar în 2009 s-⁠a găsit în el doar scheletul unei femei, ceea ce arată că osemintele lui s-⁠au pierdut.

Cinstirea

Numele lui a fost trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse în 2005, cu binecuvântarea patriarhului Alexei al II-⁠lea, după Azbuka credinței, iar o altă sursă spune că a fost canonizat în 2016 de Sinodul Bisericii Ruse. Pomenirea este la 20 februarie, în ziua adormirii. Mai este pomenit în soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl și al sfinților Novgorodului.