Agobard de Lyon

Agobard de Lyon a fost un cleric de origine spaniolă, arhiepiscop al Lyonului în vremea renașterii carolingiene. Este cinstit ca sfânt mai ales în Occident și pomenit la 6 iunie. A fost un cărturar însemnat, autor al unor tratate despre multe teme, și un om aflat în mijlocul disputelor politice ale vremii. Scrierile lui împotriva evreilor rămân însă o pagină dureroasă din istoria lui.

Începuturile S-⁠a născut în jurul anilor 769-779, după unele izvoare în Spania (poate în Catalonia). În jurul lui 792 a venit la Lyon, unde a fost hirotonit preot, după un izvor, în 804, și a câștigat prețuirea arhiepiscopului Leidrad. Mai târziu a fost hirotonit horepiscop, adică episcop ajutător. În 814 Leidrad, înaintat în vârstă, s-⁠a retras la mănăstire și l-⁠a numit urmaș. Împăratul Ludovic Piosul nu s-⁠a împotrivit, dar unii episcopi au protestat la un sinod ținut la Arles, fiindcă vechiul episcop trăia încă. Leidrad a murit în 816, iar disputa s-⁠a stins, Agobard rămânând arhiepiscop.

Scrierile Agobard a luptat împotriva ordaliilor, adică a judecății prin proba focului sau a apei, și în 818 a scris împotriva adopționismului lui Felix de Urgel. A scris și împotriva practicilor păgâne, între care credința că oamenii răi pot stârni grindina și tunetul, și despre îndatoririle clerului. În veacul al IX-⁠lea a avut o poziție critică față de cinstirea icoanelor, iar în această privință învățătura lui nu coincide cu cea a Bisericii Ortodoxe.

În scrierile sale împotriva evreilor, între care De baptismo Judaicorum mancipiorum, a cerut restrângerea libertăților de care se bucurau evreii din regatul franc și a folosit un limbaj dur, care a întărit prejudecățile creștine din Evul Mediu. Istoricii amintesc că el cunoștea bine iudaismul vremii sale, dar a perpetuat în același timp stereotipuri. Nu aceasta este latura pe care o cinstește Biserica, iar o relatare cinstită trebuie să o spună.

Disputele politice Agobard i s-⁠a împotrivit împăratului în chestiunea pământurilor Bisericii și a succesiunii. L-⁠a acuzat că părăsise Ordinatio imperii din 817, care urmărea unitatea Bisericii și a imperiului. În cele două răscoale împotriva lui Ludovic, din 830 și 833, a sprijinit pe fiul acestuia, Lothar I. După restaurarea lui Ludovic, Agobard a fost suspendat de sinodul din Thionville și surghiunit, iar în locul său a venit horepiscopul Amalarius din Metz. Amalarius a introdus reforme liturgice cu multe simboluri alegorice, pe care Agobard le-⁠a socotit teatrale și bătătoare la ochi. Amalarius a fost osândit în 838, iar Agobard s-⁠a întors la Lyon, sprijinit de ucenicul său, Florus, și a desființat reformele lui. Un izvor spune că a fost scos din scaun între 835 și 838.

Moartea și cinstirea A murit la Saintes, la 6 iunie 840, și este cinstit ca sfânt, cu pomenirea la această dată. A fost urmat la Lyon de Amulo.