Eustorgiu al II-⁠lea

Eustorgiu al II-⁠lea a fost arhiepiscop al Milanului din jurul anului 511 (sau 512) până în 518. Izvoarele noastre îl arată cinstit ca sfânt în Biserica Catolică, cu pomenirea la 6 iunie, nu în cea Ortodoxă. Izvorul grecesc spune că era de neam grec și că se numea Lorenzo.

Ne-⁠au rămas două scrisori ale regelui Teodoric cel Mare despre Eustorgiu: prima, adresată contelui și senatorului Adila, îndeamnă ca Eustorgiu să ia sub ocrotirea lui moșiile Bisericii din Milano din Sicilia, iar a doua, adresată direct lui Eustorgiu, îi cere să repună în scaun pe episcopul Aostei, învinuit pe nedrept de trădare de unii clerici; Eustorgiu a fost rugat să-⁠i judece și pe clevetitori. Izvorul grecesc dă scrisoarea ca datând din 510 sau 511 și spune că regele a liniștit pe Eustorgiu, trimițând un guvernator în insulă care să vegheze la siguranța milanezilor și a bunurilor lor.

Într-⁠o scrisoare a lui, Avit al Viennei (mort în 518) îi mulțumește lui Eustorgiu pentru sprijinul bănesc dat ca să fie eliberați niște prizonieri italieni, prinși de burgunzii arieni; după izvorul grecesc, în două rânduri Eustorgiu i-⁠a scris lui Avit trimițându-⁠i bani pentru a răscumpăra prizonieri italieni prinși de regele burgunzilor Gundobad, iar Avit îl laudă pentru filantropie și îl asemănă cu înaintașii lui ierarhi. După Ennodius, episcopul Paviei (mort în 521), Eustorgiu a refăcut conductele de apă ale baptisteriului Santo Stefano, ale cărui ruine se văd și azi sub catedrala din Milano.

Eustorgiu a murit la 6 iunie 518. Rămășițele lui au fost îngropate în capela Sfântului Sixt, de lângă bazilica San Lorenzo Maggiore a orașului. Pomenirea lui se săvârșește la 6 iunie în acea bazilică și, laolaltă cu toți sfinții episcopi ai Milanului, la 25 septembrie. După Catalogus archiepiscoporum Mediolanensium, a păstorit Biserica Milanului 7 ani, după Laurențiu I și înainte de Magnus, iar în mod tradițional păstorirea lui se așază în anii 512 până la 518. Tradițiile îl fac preot grec care a trăit la Roma înainte de hirotonia ca episcop, și îi atribuie convertirea unui Sfânt Florian, originar din Panonia, care a devenit mai târziu diacon al Bisericii Milanului și apoi episcop de Sevilla.