Aitala

Sfântul Aitala a fost diacon în Persia în veacul al IV-⁠lea și a primit cununa muceniei în anul 380, împreună cu episcopul Acepsima și cu preotul Iosif. Acepsima era episcopul orașului persan Naesson, iubit de turmă pentru nevoința și munca lui păstorească neobosită. Când regele Șapur al II-⁠lea a poruncit să fie căutat și ucis clerul creștin, a fost prins și el, un bătrân de optzeci de ani. A fost adus la Arbela și judecat de Ardah, preotul zeului soare. Sfântul a refuzat să aducă jertfă zeilor persani, a fost bătut cumplit și aruncat în temniță, unde a doua zi au fost aruncați, după chinuri aspre, preotul Iosif, de șaptezeci de ani, și diaconul Aitala.

Trei ani i-⁠au ținut legați, chinuiți de foame și de sete. Apoi regele a venit la templul zeului focului de lângă Arbela și a dorit să-⁠i vadă pe cei trei mucenici. Istoviți și acoperiți de răni, ei au refuzat din nou să se închine zeilor păgâni. Episcopului i s-⁠a tăiat capul, iar preotul și diaconul au fost duși în oraș și uciși cu pietre. Moartea lui Iosif a durat câteva ceasuri; lângă locul execuției a fost pusă strajă, ca să nu fie luat trupul mucenicului, dar în a patra noapte o furtună puternică a ucis garda cu fulgerul și a risipit pietrele, iar trupul lui Iosif a dispărut. Aitala a fost dus în satul Patrias și ucis acolo cu pietre. Creștinii i-⁠au îngropat în taină trupul, iar pe mormântul lui a crescut un copac ale cărui roade aduceau vindecare. Biserica Georgiei îl pomenește la 1 septembrie (stil vechi; 14 septembrie stil nou).