Alexandra Bulgakova

Sfânta Muceniță Alexandra Bulgakova (1886-1938) a fost o credincioasă țărancă, care a murit de foame în spitalul unei închisori din Moscova, la 15 octombrie 1938, pentru că a refuzat să voteze în alegerile puterii necredincioase. Se pomenește la 15 octombrie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, și la 5 septembrie, cu sfinții Moscovei.

Alexandra Ioachimovna Bulgakova s-⁠a născut în 1886 în satul Koblovatka, din ținutul Kozlov, gubernia Tambov, într-⁠o familie de țărani. A fost un om religios, mergea adesea la locurile sfinte și la mulți preoți pe care îi cunoștea; trei ani a trăit într-⁠o mănăstire. Închinându-⁠se toată lui Dumnezeu, căuta să păstreze relații pașnice și cu oamenii necredincioși. După ce în 1936 a fost adoptată constituția și toți erau invitați la alegeri, a mers și ea. La întoarcere acasă i s-⁠au umflat picioarele și i s-⁠au deschis răni pe ele; Alexandra a pus boala în legătură cu acest pas și a socotit că nu este binecuvântare să alegi pe puterea necredincioșilor, fie că mergi, fie că nu, la alegerea reprezentanților unei puteri față de care nu are și nu poate avea simpatie, pentru că aceasta își propune dărâmarea bisericilor și nimicirea a tot ce e sfânt în sufletele oamenilor, iar ea nu poate s-⁠o schimbe.

Refuzul

Au venit alte alegeri, și în iunie 1938 un agitator, în grija căruia intra casa din pasajul Bolșoi Cerkasski unde locuia Alexandra, i-⁠a adus o carte poștală cu invitația de a veni la secția de votare. Ea nici nu a citit-⁠o, ci a rupt-⁠o îndată în fața agitatorului și a vecinei de apartament, nevrând să aibă nimic comun cu necredincioșii. Chiar în ziua alegerilor, 26 iunie 1938, agitatorul a spus membrilor comisiei electorale că Bulgakova a refuzat să meargă la vot și a rupt invitația. Comisia a hotărât să meargă la ea acasă să o invite iar, iar dacă e bolnavă, să o ducă cu mașina. Intrând în apartament, au bătut la ușa ei. Fără să deschidă, Alexandra a întrebat cine sunt și de ce au venit. Agitatorul a răspuns că au venit s-⁠o invite la alegeri. Atunci ea a deschis ușa și, ieșind la ei cu icoana în mâini, a început să citească rugăciuni, între altele rugăciunea „Să învieze Dumnezeu”. Când a sfârșit, împuternicitul secției de votare a început să o convingă să meargă la vot, dar ea a spus ferm: „Nu merg, cred în Dumnezeu; când am mers întâia oară, după vot mi s-⁠au umflat picioarele și au apărut răni: așa m-⁠a pedepsit Domnul pentru că L-⁠am trădat. Nu sunt cu voi, sunt cu Dumnezeu, sunt împotriva voastră, și la vot nu merg, pentru că acolo toți oamenii sunt străini”. Trei sferturi de oră reprezentanții autorităților au încercat să o convingă, dar ea nu a primit; când s-⁠a săturat de îndemnuri, a spus încă o dată că nu e cu ei, ci împotriva lor. Membrii comisiei au plecat fără nimic, dar în aceeași zi împuternicitul a raportat tot ce s-⁠a întâmplat reprezentanților comitetului raional al partidului, iar un raport a fost trimis la NKVD, care la 28 iunie a poruncit să fie chemați și anchetați martori, ca apoi Alexandra să fie arestată.

Arestarea

La 1 și 4 iulie membrii comisiei electorale au fost interogați; au spus că Alexandra Bulgakova trece drept monahie, e foarte religioasă și împlinește toate rânduielile bisericești. La 10 iulie a fost interogată vecina ei, care a răspuns că Alexandra e un om religios, trăiește retrasă și nu ține legătură cu nimeni din cei știuți. După aceea, la 13 iulie s-⁠a scris nota de arestare, la 26 s-⁠a dat voie, iar la 27 s-⁠a scris mandatul, valabil până la 30 iulie. Dar, se pare, după cele întâmplate Alexandra plecase, și lucrătorii NKVD au arestat-⁠o abia la 2 septembrie. După arestare au început îndată anchetele, dar Alexandra, după ce a răspuns la întrebările chestionarului, a refuzat să dea orice alte mărturii. Timp de câteva zile anchetatorii au silit-⁠o să răspundă, dar nu au izbutit, și la 10 septembrie au fost nevoiți să întocmească un act că „învinuita Bulgakova Alexandra Akimovna a refuzat categoric să dea mărturii”. Anchetele au continuat până la 27 septembrie, când au întocmit un nou act de refuz. În ciuda presiunii și a condițiilor grele ale închisorii, Alexandra a rămas neclintită, și la 28 septembrie anchetatorul a poruncit să fie trimisă în spital. A murit de foame în spitalul închisorii la 15 octombrie 1938.