Teofilact al Nicomidiei

Sfântul Teofilact, episcopul Nicomidiei, a fost mărturisitor în vremea iconoclasmului și a murit în surghiun în anul 845. Biserica îl pomenește la 8 martie.

Era din Constantinopol și a primit o educație aleasă, câștigând faimă de înțelept. Tânăr, a venit la patriarhul Tarasie, care i-⁠a dat o temeinică învățătură teologică; apoi a intrat într-⁠o mănăstire de pe Bosfor. După câțiva ani, Tarasie l-⁠a hirotonit episcop al Nicomidiei. A fost cunoscut pentru bisericile, ospicii și casele pentru călători pe care le-⁠a ridicat. A împărțit cu dărnicie milostenii, a fost ocrotitor al orfanilor, al văduvelor și al bolnavilor și îi îngrijea personal pe leproși, neșovăind să le spele rănile; se spune că umbla cu un prosop ca să spele și să lege rănile bolnavilor.

Când împăratul Leon al V-⁠lea Armeanul a reînnoit erezia iconoclastă (813-820), patriarhul Nichifor, urmașul lui Tarasie, a adunat un sinod la Constantinopol în 815. Teofilact și alți episcopi au arătat cu tărie dreptatea cinstirii sfintelor icoane, dar împăratul a rămas încăpățânat. Se povestește că Teofilact i-⁠a spus: „Va veni peste tine, împărate, o pieire amară, pe neașteptate, și nu vei găsi cine să te scape de ea.” Pentru aceste cuvinte, împăratul l-⁠a scos din scaun și l-⁠a trimis în surghiun în Caria, unde a petrecut aproape treizeci de ani, răbdând multe necazuri și batjocuri. A murit în surghiun, în anul 845, mărturisitor al credinței, făcător de minuni și om cu duh creștin.