Teodor Ușakov

Sfântul Drept Teodor Ușakov (în rusește Fiodor Fiodorovici Ușakov) a fost amiral al flotei ruse, un comandant care a câștigat toate luptele pe mare pe care le-⁠a condus și care a rămas în amintirea poporului ca om al rugăciunii și al milosteniei. Biserica Ortodoxă Rusă l-⁠a proslăvit ca sfânt drept războinic. Adormirea lui se pomenește la 2 octombrie pe stil vechi (15 octombrie pe stil nou).

S-⁠a născut la 13 februarie (24 februarie stil nou) 1745, în satul Burnakovo din ținutul Iaroslavl, într-⁠o familie de mică nobilime, fără avere. Tatăl său, Fiodor Ignatievici, fusese sergent în garda Preobrajenski. În 1761 Teodor a intrat în marină, la Sankt Petersburg. A slujit întâi în Marea Baltică, apoi în flotila de pe Don în războiul ruso-⁠turc din 1768-1774, iar mai târziu a comandat corăbii în Mediterana și iahtul imperial.

După ce Rusia a luat Crimeea, în 1783, a ajutat la ridicarea bazei navale de la Sevastopol și a șantierelor de la Herson. În războiul următor cu otomanii a condus lupta de la Fidonisi (1788), din strâmtoarea Kerci (1790), de la Tendra (1790) și de la capul Kaliakra (1791), câștigându-⁠le pe toate împotriva unor forțe mai puternice sau egale. Își învăța echipajele să lupte cu iscusință și cutezanță și se îngrijea de oamenii săi. În cele patruzeci și trei de bătălii ale sale se spune că nu a pierdut nicio corabie și că nu a fost rănit niciodată.

În 1798 a fost trimis în Mediterana cu o escadră rusă, unită cu una otomană, împotriva Franței revoluționare. Oamenii săi au eliberat Insulele Ionice și au cucerit marea cetate Corfu în 1799. Grecii din insule, ortodocși, l-⁠au primit cu bucurie. La Corfu s-⁠a închinat la moaștele Sfântului Spiridon și a sprijinit credincioșii ortodocși de acolo. A dat dovadă și de iscusință de om de stat, căci Republica Septinsulară a insulelor a luat ființă sub înrâurirea lui. Flota lui a ajutat apoi la eliberarea unor părți din Italia, între care Neapole și Roma.

Țarul Pavel i-⁠a chemat flota acasă în 1800, iar în 1807 țarul Alexandru I l-⁠a pus în retragere. Nu s-⁠a căsătorit și nu a avut copii. S-⁠a așezat în satul său Alekseevka, la vreo trei verste de mănăstirea Sanaxar din Temnikov. Duminica și în zilele de sărbătoare mergea la slujbele mănăstirii, iar în Postul Mare locuia acolo câte o săptămână, într-⁠o chilie, și stătea în biserică la slujbele lungi împreună cu frații. Însemnările mănăstirii îl numesc mare binefăcător; el dădea milostenie săracilor și daruri bisericii. Când s-⁠a ridicat miliția din 1812, a refuzat să o comande din pricina sănătății slabe, dar și-⁠a dat economiile.

A adormit în Domnul la 2 octombrie 1817 (stil vechi), la vârsta de 72 de ani, și a fost înmormântat lângă catedrala mănăstirii Sanaxar.

După vremea sovietică, mănăstirea a fost redată Bisericii. La 5 august 2001 a fost proslăvit ca sfânt local al eparhiei Saransk și Mordovia, primul amiral canonizat, iar la 6 octombrie 2004 Soborul Episcopilor Bisericii Ruse i-⁠a făcut cinstirea generală. Moaștele sale se află la Sanaxar, într-⁠un chivot în chip de corabie. Biserica pomenește adormirea lui la 2 octombrie și proslăvirea la 23 iulie (5 august). Este cinstit ca ocrotitor al marinei ruse.

Nu trebuie confundat cu rudenia sa, Sfântul Teodor Ușakov de Sanaxar, monah din veacul al XVIII-⁠lea.