Teodor Gavras

Sfântul Nou Mucenic Teodor Gavras (secolul al XI-⁠lea) a fost general și guvernator bizantin în Pont, în ținutul Haldia, care a cucerit Trapezuntul de la selgiucizi și l-⁠a stăpânit un timp ca pe domeniul său. În jurul anului 1091 a fost amestecat într-⁠o răzvrătire neizbutită împotriva împăratului Alexie I Comnenul, iar în 1098 sau 1099 a căzut prizonier la un emir turc și a murit în chinuri, pentru că a refuzat să se lepede de Hristos. Este pomenit la 2 octombrie. Izvoarele nu se pun de acord asupra datei și a locului sfârșitului lui, ceea ce este arătat mai jos.

Originea și faima de ostaș

Teodor era din tema Haldia, din Atra după izvorul grecesc, și și-⁠a petrecut cea mai mare parte a vieții de adult în armata bizantină. Om energic și aprig, a căpătat mare faimă ca ostaș înzestrat, curajos și iscusit, cu o ispravă neobișnuită de izbânzi. Se spune că rareori a dat greș într-⁠o misiune militară și că și-⁠a învins mereu dușmanii. Încă din 1067, când a comandat un Evangheliar păstrat azi la Sankt-⁠Petersburg, ajunsese la rangurile de patriciu, topoteretes și hypatos. Izvorul grecesc îi dă și titlurile de sebastos și de locțiitor al temei Colonea. Încununarea faimei lui a venit în anii 1080, când a recucerit Trapezuntul de la turcii selgiucizi și l-⁠a condus un timp ca pe un domeniu al său. După bătălia de la Manzikert a înfruntat cu izbândă multe atacuri turcești și a recâștigat teritorii și orașe. După o versiune, este strămoșul familiei Agiotheodoriților, sau familia i-⁠a luat numele în cinstea lui, dintr-⁠o origine comună.

Împotrivirea față de Alexie I

La sfârșitul anilor 1080, Teodor locuia din nou la Constantinopol, unde Alexie I îl privea cu grijă. Ca să evite orice ispită, l-⁠a numit oficial duce al Trapezuntului și i-⁠a poruncit să-⁠și ia slujba. Lăsând la curte pe cel mai mare dintre fii, Grigorie, logodit cu fiica sebastocratorului Isaac Comnenul, s-⁠a întors la Trapezunt. Curând i-⁠a murit prima soție, iar Teodor s-⁠a căsătorit, după toate semnele în 1091, cu o doamnă „preanobilă” din „Alania”, verișoara primară a soției lui Isaac Comnenul. După profesorul Cyril Toumanoff, ea era prințesa georgiană din neamul Bagratizilor Mariam, fiica regelui georgian Bagrat al IV-⁠lea și sora prințesei bizantine Maria. Când s-⁠a aflat, logodna lui Grigorie cu fiica Comnenului a fost desfăcută, fiindcă erau acum rude apropiate și căsătoria era interzisă de legea civilă și bisericească. Alexie, îngrijorat de reacția lui Teodor, a ținut pe Grigorie la curte ca ostatic, ca să-⁠i asigure purtarea bună.

Până în 1091, Teodor se întorsese în capitală și cerea înapoi pe fiul său. Alexie a refuzat, spunând că se gândește să-⁠l însoare cu una dintre fiicele sale. Neîncrezător, Teodor a urzit un plan să-⁠și salveze fiul și să-⁠l ducă pe ascuns în siguranță la Trapezunt. La început a primit să-⁠l dea înapoi, apoi în ajunul plecării a luat masa cu sebastocratorul, cu care era acum înrudit prin a doua căsătorie, și a cerut încă douăzeci și patru de ore cu fiul său, pe care Isaac le-⁠a încuviințat. A doua zi a cerut ca Grigorie să-⁠l însoțească în prima etapă a drumului, spre Sosthenion, unde voia să-⁠și așeze tabăra. Păzitorii au încuviințat. Când Teodor a cerut apoi ca Grigorie să-⁠l însoțească mai departe, la început au spus nu, apoi el i-⁠a convins. Au ajuns în portul Pharos, unde Teodor s-⁠a urcat pe ascuns pe o corabie de negustori, cu Grigorie, și a fugit pe Marea Neagră.

Fapta de împotrivire l-⁠a mișcat pe Alexie, care a trimis o escadră de corăbii să-⁠l ajungă pe Teodor, cu porunca să-⁠l aducă înapoi pe Grigorie, orice s-⁠ar întâmpla. L-⁠au ajuns lângă orașul Aeginus și l-⁠au înștiințat pe Teodor că, dacă va refuza să-⁠i dea fiul, va fi arestat ca răzvrătit. Teodor, încă departe de scaunul puterii sale și mai puțin numeros, a cedat și a lăsat solii lui Alexie să ia pe Grigorie, continuându-⁠și drumul spre Trapezunt. Grigorie a urzit un alt plan de fugă, dar și acesta a fost descoperit și a fost închis la Philippopolis.

Ultimii ani și mucenicia

Un om cu însușirile militare ale lui Teodor era prea bun ca să fie pierdut și, până în 1097, el era din nou pe linia întâi, de data aceasta luptând împotriva turcilor ca parte a alianței inițiale cu cruciații. Pe când francii erau ocupați cu asediul Antiohiei, Teodor mărșălui cu Alexie și îl ajuta să recucerească orașe din vestul Asiei Mici. A fost în frunte la ocuparea Paipertului, asediat apoi de turcii care sperau să-⁠l recapete. În 1098 sau 1099 (după izvorul sârb, 1099, în ținutul Erzurumului), în timpul unei campanii în regiunea Theodosioupolis, a fost prins de emirul danișmendid Ali, care a încercat să-⁠l silească să primească islamul. Teodor a refuzat și Ali a poruncit să fie chinuit: i-⁠a fost tăiată limba, i-⁠au fost scoși ochii, i-⁠a fost jupuit capul și trupul i-⁠a fost sfâșiat. Amri a făcut apoi din craniul lui o cupă de aur și a ars tot ce a mai rămas.

Fiul mai mic, Constantin Gavras, i-⁠a urmat ca duce al Haldiei și, în jur de 1115-1140, a reușit să recupereze craniul tatălui, care a fost dus la Trapezunt și a devenit obiect de cinstire. Praznicul Sfântului Teodor Gavras este la 2 octombrie.