Andrei cel nebun pentru Hristos

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos a trăit la Constantinopol și este cinstit ca unul dintre cei mai de seamă „nebuni pentru Hristos”. Din vedenia pe care a avut-⁠o, împreună cu ucenicul său Epifanie, la Vlaherne, s-⁠a născut sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului. Biserica îl pomenește la 2 octombrie (15 octombrie după calendarul nou), în ziua de după praznicul Acoperământului.

Viața

După Viața lui, a trăit în vremea împăratului Leon I, în secolul al V-⁠lea, și a lui Daniil Stâlpnicul, dar unii istorici, din pricina unor anacronisme și a asemănării cu viețile altor nebuni pentru Hristos, Simeon din Emesa, Vasile cel Nou și Nifon din Cipru, îl așază în veacul al IX-⁠lea sau al X-⁠lea, în vremea lui Leon al VI-⁠lea. Se păstrează peste o sută zece manuscrise grecești, în ediții și fragmente, cel mai vechi fiind un fragment din a doua jumătate a veacului al X-⁠lea. Era de neam scit sau slav și a fost robul bogatului Teognost, un dregător al Constantinopolului. Era frumos la chip și blând la fire, de aceea Teognost l-⁠a îndrăgit și l-⁠a dat să învețe Sfânta Scriptură. Iubea Biserica și avea dorința să se dăruiască lui Dumnezeu. A primit nevoința aspră a nebuniei pentru Hristos, adică a purtării ca și cum ar fi bolnav la minte, și, alungat de stăpân, a trăit pe străzi, flămând, înfrigurat și pe jumătate dezbrăcat. Ani în șir a răbdat batjocuri, insulte și bătăi. Cerea milostenie și o dădea săracilor. Nu l-⁠a învinuit niciodată pe Dumnezeu pentru aceasta și s-⁠a rugat pentru cei care îl loveau. Prin blândețe și stăpânire de sine a primit darul prorociei și al înțelepciunii, ajutând pe mulți cu sfatul lui. Masca nebuniei și-⁠o dădea jos doar înaintea părintelui său duhovnicesc, un preot de la Sfânta Sofia, sau a ucenicului Epifanie.

Vedenia de la Vlaherne

Se spune că, în vremea când orașul era înconjurat de oști vrăjmașe, poporul s-⁠a adunat în biserica Maicii Domnului de la Vlaherne, unde se săvârșea privegherea. Andrei, care se ruga acolo cu ucenicul Epifanie, a văzut-⁠o pe Maica Domnului, înconjurată de lumină, cu îngeri și sfinți. Ea s-⁠a rugat îndelung, în genunchi, cu lacrimi, apoi și-⁠a scos de pe cap marele văl, omoforul, și l-⁠a întins ca un acoperământ peste popor. Andrei i-⁠a spus lui Epifanie: „Vezi, frate, pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu rugându-⁠se pentru lumea întreagă?”, iar Epifanie a răspuns: „O văd, sfinte părinte, și sunt în uimire”. Vedenia a însemnat izbăvirea orașului, iar oștile dușmane s-⁠au retras. De la ea vine praznicul Acoperământului Maicii Domnului, una dintre cele mai îndrăgite sărbători ortodoxe.

Cinstirea

Viața lui Andrei a fost tradusă în georgiană, în slavona bisericească și în rusa veche, la sfârșitul secolului al XI-⁠lea sau începutul celui al XII-⁠lea, și s-⁠a răspândit mult în literatura rusă. Se cunosc peste două sute de copii ale acelei traduceri. Pe baza vedeniei lui, în anii 1160 cneazul Andrei Bogoliubski a așezat în Rusia praznicul Acoperământului. O nouă traducere a Vieții a fost făcută, cel mai târziu în secolul al XIV-⁠lea, de sârbi. Unii învățați spun că Viața a fost scrisă de un Nichifor din Constantinopol, în veacul al X-⁠lea, iar după părerea lui Srezniewski ar fi existat o viață veche din secolul al VI-⁠lea, refăcută în veacul al X-⁠lea. Sfântul Andrei a adormit, după unele izvoare, în anul 936, la 66 de ani. Bisericile grecești îl pomenesc și la 28 mai.