David și Constantin

Sfinții Mucenici David și Constantin Mhheidze au fost frații, principi ai Argvetiului, în vestul Georgiei, uciși de arabi în anul 740, în veacul al VIII-⁠lea. Erau cunoscuți ca „înțelepți în Legea Veche și Nouă, credincioși adevărați, încercați și viteji în lupte”. Când au aflat de năvălirea lui Marwan cel Surd, au cerut ajutor Domnului, au adunat oaste și au rânduit rugăciuni și privegheri. Georgienii care tăbărâseră lângă muntele Persati au fost atacați și, cu ajutorul lui Dumnezeu, au biruit. Marwan, mâniat, a adunat o oaste fără număr, iar arabii au pustiit tot; supraviețuitorii s-⁠au ascuns în păduri. În lupta inegală frații au fost luați prizonieri.

Aduși legați înaintea lui Marwan, au fost batjocoriți, iar frații au răspuns că slava lui este trecătoare și că biruința lui s-⁠a datorat păcatelor georgienilor. Marwan, înfuriat, a poruncit mucenicia lor. Mirat de curajul lor, a încercat apoi cu lingușiri să-⁠l plece pe David, făgăduindu-⁠i cinstire și rang de comandant dacă primea legea lui Mahomed. David a făcut semnul Sfintei Cruci și a răspuns că nu vor lăsa lumina pentru întuneric, mărturisind pe Hristos și osândind Coranul. Sfinții și-⁠au primit cununa mucenicească.

Trupurile lor au rămas nestricate trei sute de ani într-⁠un mormânt. În prima jumătate a secolului al XI-⁠lea, regele Bagrat al III-⁠lea a zidit din nou biserica dărâmată de sarazini și a mutat în ea moaștele; ele au făcut multe vindecări. Sunt pomeniți la 2 octombrie (stil nou).