Iustina

Sfânta Muceniță Iustina din Antiohia a fost o fecioară creștină care a biruit prin rugăciune și post vrăjile magului Ciprian, l-⁠a adus la credință și a primit cununa muceniciei împreună cu el, la Nicomidia, în anul 304. Biserica îi pomenește pe amândoi la 2 octombrie.

Viața după tradiție

Potrivit izvoarelor hagiografice, Iustina s-⁠a născut la Antiohia, fiică a unui preot păgân. La optsprezece ani a auzit întâmplător predica unui diacon creștin, a dorit să afle mai multe despre credință și a început să meargă la biserică. A primit Botezul și i-⁠a convins și pe părinții ei să facă la fel. Un tânăr bogat și păgân, Aglaid, a cerut-⁠o de soție, dar ea l-⁠a refuzat, deși el a stăruit. Aglaid s-⁠a adresat vestitului mag Ciprian, rugându-⁠l să o vrăjească și promițând o plată bogată.

Ciprian a trimis asupra ei duhuri rele, dar toate descântecele au fost zadarnice: Iustina le-⁠a risipit prin rugăciune și post. Printr-⁠un Semn al lui Hristos au fost biruite și ele. Când orașul a fost lovit de o epidemie, mulțimea a crezut că Ciprian se răzbună pe cetate pentru împotrivirea Iustinei. Oamenii înspăimântați au rugat-⁠o să se mărite cu Aglaid, dar ea i-⁠a liniștit și, cu nădejde în Dumnezeu, a făgăduit că boala va înceta. După rugăciunea ei, ciuma s-⁠a oprit.

Ciprian, deznădăjduit, a făcut și el Semnul Crucii și a fost slobozit din legăturile diavolului. Și-⁠a ars cărțile de vrăjitorie în fața episcopului Antim, a fost botezat și a primit darul minunilor. A urcat treptele preoției, ajungând diacon, preot și episcop, urmaș al lui Antim, iar Iustina a ajuns stareță de mănăstire.

Mucenicia

În vremea prigoanei lui Diocletian, au fost acuzați că întorc poporul de la păgânătate. Căpetenia ținutului, Eutolmie, a poruncit arestarea lor și trimiterea la Nicomidia, unde se afla împăratul. După unele izvoare au fost mai întâi chinuiți la Damasc. Diocletian a poruncit să fie omorâți. Au fost tăiați cu sabia pe malul râului Gallus, un afluent al Sangariosului, și odată cu ei și un om numit Teoctist, care s-⁠a mărturisit creștin văzând credința lui Ciprian.

Trupurile au zăcut câteva zile fără îngropare, apoi au fost luate de marinari creștini și duse la Roma, unde au fost îngropate pe moșia unei femei numite Rufina. În anul 1001 moaștele lui Ciprian și ale Iustinei au fost mutate cu solemnitate la Piacenza.

Tradiția și cinstirea

Povestea s-⁠a răspândit încă din secolul al IV-⁠lea, fiind amintită de Sfântul Grigorie de Nazianz și de Prudențiu, care îl confundă însă pe Ciprian cu Sfântul Ciprian al Cartaginei, greșeală des repetată. A fost redată și de împărăteasa Aelia Eudochia într-⁠un poem. Din Occident povestea a trecut și în literatură, de pildă în drama lui Calderón, Magul făcător de minuni. Biserica Romano-⁠Catolică a scos sărbătoarea lor din calendar în 1969, iar Biserica Ortodoxă îi pomenește pe amândoi la 2 octombrie.