Sari la conținut

Sfânta Cuvioasă Muceniță

Alexandra Cerveakova

Monahie rusă, ucisă pentru credința în Hristos în anul 1937, în vremea prigoanei comuniste.

Prăznuire
30 septembriestil vechi 13 octombrie
Adormită
1937secolul XX

Viața

Sfânta Cuvioasă Muceniță Alexandra Cerveakova, schimonahie (1873-1937), a fost o stareță prezicătoare din Moscova, împușcată la 13 octombrie 1937, la Butovo. Se pomenește la 13 octombrie, la 29 mai, cu noii mucenici din Butovo, și la 5 septembrie, cu sfinții Moscovei.

Pe numele din lume Maria Atanasievna Cerveakova, s-⁠a născut în 1873 în orașul Kursk. Tatăl ei era econom la Adunarea Nobilimii din Kursk. Nu se știe la ce mănăstire s-⁠a nevoit și unde a primit tunderea, dar la începutul anilor douăzeci, când multe mănăstiri erau deja pustiite și locuitorii lor împrăștiați prin Rusia sovietică, a primit tunderea în schimă cu numele Alexandra, în amintirea sfântului binecredincios cneaz Alexandru Nevski. Până atunci era deja cunoscută de ortodocși ca o stareță cucernică și prevăzătoare. În ultimii ani ai vieții a suferit mult de boală, aproape că a orbit și deseori nu-⁠i putea recunoaște pe cei ce veneau decât după glas, dar toate suferințele le-⁠a îndurat cu cea mai mare smerenie; pentru credincioși, îndelunga ei răbdare, lipsa de cârtire și primirea smerită a crucii lui Hristos erau pildă de gândire creștină.

În casa din Moscova unde locuia veneau după sfat și pentru rugăciune mulțime de oameni: monahi și preoți ai bisericilor moscovite, evlavioși mireni; cei din alte orașe îi scriau scrisori, punându-⁠i întrebări, cerând binecuvântare și rugăciune. În locuința ei poposeau preoți întorși din surghiun și se aflau mereu câteva novice, așa încât se alcătuise o mică obște monahală și se săvârșea Liturghia. La întrebările celor ce veneau răspundea folosindu-⁠se de păpuși. Credincioșii o ajutau cu bani, dar tot ce primea trimitea la mulți și mulți nevoiași, dintre care atunci nu era lipsă în Rusia dezmoștenită și chinuită.

În 1937 a fost arestată, învinuită de activitate contrarevoluționară. Un preot, martor de serviciu, care a mărturisit despre schimonahia Alexandra o lună după arestare, a spus că în fața cinstitorilor ei fericita ar fi exprimat și păreri teroriste; astfel, într-⁠o convorbire despre eroii Uniunii Sovietice ar fi declarat că erou ar fi acela care ar arunca din avion o bombă asupra conducătorilor în timpul demonstrației lor, atunci toți ar răsufla ușurați. Schimonahia Alexandra a fost învinuită că „a fost participantă activă a unui grup contrarevoluționar biserico-⁠monarhist; în scopuri contrarevoluționare s-⁠a dat drept fericită, a ținut primiri în masă de credincioși, a exprimat păreri teroriste și fasciste, a îndemnat pe cinstitorii ei la monahism tainic; în locuința ei se făceau slujbe tainice și tunderi tainice în monahism”. În răspunsurile ei ea a spus că a îndemnat să se respecte mai mult soții, să se roage mai mult, să-⁠și crească copiii în frica Domnului și să-⁠i învețe cuvântul lui Dumnezeu, iar despre puterea sovietică a spus că ea ne-⁠a fost trimisă ca pedeapsă. La 8 octombrie troica NKVD a osândit-⁠o la moarte. Schimonahia Alexandra (Cerveakova) a fost împușcată la 13 octombrie 1937 pe poligonul Butovo, lângă Moscova, și îngropată într-⁠o groapă comună necunoscută.

Prăznuiți în aceeași zi 30 septembrie