Ripsima

Sfânta Mare Muceniță Ripsima a fost o fecioară de neam roman, după tradiție, care a pătimit în Armenia în jurul anului 300, împreună cu tovarășele ei. Povestea muceniciei ei este legată de istoria creștinării Armeniei. Biserica o pomenește la 30 septembrie, împreună cu stareța Gaiana și cu celelalte mucenițe.

Viața Potrivit tradiției din istoria atribuită lui Agatangelos, Ripsima a fost o femeie de neam ales dintr-⁠un grup de fecioare creștine care viețuiau ca monahii la Roma, sub povățuirea stareței Gaiana. Fugind de prigoana împăratului Dioclețian, ele au ajuns în Armenia și s-⁠au așezat lângă capitala Vagharșapat. Povestea spune că Ripsima fusese aleasă mireasă a lui Dioclețian la o adunare de frumuseți, dar nu a vrut să se căsătorească cu împăratul. Dioclețian a scris atunci regelui armean Tiridate, arătându-⁠i unde au fugit fecioarele și dându-⁠i voie să o păstreze pentru sine, dacă dorește. După izvoarele ruse și sârbești, fecioarele au avut în Alexandria o arătare a Maicii Domnului, care le-⁠a arătat calea spre Armenia.

Tiridate a cerut-⁠o pe Ripsima la palat, dar, deși era un bărbat foarte puternic, nu a izbutit să o biruiască, iar ea a scăpat. Ea a spus că aparține numai lui Hristos, iar regele s-⁠a aprins de mânie. Ripsima și celelalte fecioare, treizeci și șapte din mai bine de șaptezeci câte veniseră în Armenia, au fost date morții. Ripsima a fost chinuită cu mare cruzime înainte de a fi omorâtă. Una dintre fecioare, Nina, a scăpat și a ajuns mai târziu luminătoarea Georgiei.

După mucenicie După povestire, Tiridate a fost lovit de pedeapsa lui Dumnezeu și s-⁠a prefăcut în parte în chip de mistreț, iar boli grele au lovit casa lui și toată cetatea. Sora regelui a primit o vedenie care a arătat că singurul leac este scoaterea din temniță a lui Grigorie, un creștin întemnițat și chinuit din porunca regelui. Grigorie a fost eliberat, iar Tiridate s-⁠a vindecat. Trupurile mucenițelor, rămase neîngropate nouă zile, au fost îngropate, iar peste mormintele lor s-⁠au făcut paraclise. Regele și poporul armean au primit creștinismul, în 301 după tradiția cea mai răspândită.

Unii cercetători, ca Nicholas Adontz, cred că povestea Ripsimei și a Gaianei a fost la început o istorisire aparte, unită apoi cu cea a lui Tiridate și Grigorie. Alții observă că nu e probabil ca fecioare din Italia să fi căutat adăpost într-⁠o țară atât de îndepărtată și că ele ar fi venit mai degrabă din Constantinopol sau din vestul Asiei Mici.

Cinstirea Pe locul mormintelor s-⁠au zidit mai târziu bisericile Sfintei Gaiana și Sfintei Ripsima. Catolicosul Komitas a dărâmat în 618 micul martiriu și a zidit actuala biserică a Sfintei Ripsima din Vagharșapat, astăzi Ecimiadzin, una dintre cele mai cercetate locuri sfinte ale Armeniei, socotită cel mai frumos model de biserică cu cruce și cupolă din Armenia medievală. După istoricul Stepanos Orbelian, moaștele ei au rămas la catolicoși până în 1292, când mamelucii le-⁠au dus în Egipt la cucerirea Hromklei.

Biserica Armeană o pomenește în lunea de după a doua duminică a Paștilor. Biserica Ortodoxă o pomenește la 30 septembrie, iar Biserica Catolică la 29 septembrie. În Etiopia, unde este numită Arsema, este printre cei mai cinstiți sfinți, și o biserică veche de pe o insulă din Lacul Tana îi poartă numele.