Gaiania

Sfânta Muceniță Gaiania (Gaiane, Gayane) a fost stareța unei mănăstiri de fecioare, mucenică a creștinismului vechi din Armenia, și una dintre cele treizeci și cinci de fecioare care au pătimit în prigoana regelui armean Tiridate. A murit în anul 301 sau 304. Biserica Ortodoxă o pomenește la 30 septembrie (13 octombrie după calendarul nou).

După viața ei, Gaiania era stareța mănăstirii de fecioare a Sfântului Pavel, aflată în munți, în preajma Romei. Între fecioarele din mănăstire se deosebea prin frumusețe Ripsimia. Împăratul Dioclețian a voit să-⁠și găsească o soție frumoasă și a trimis slujitori s-⁠o caute. Slujitorii împăratului au aflat-⁠o în mănăstire pe Ripsimia, i-⁠au făcut portretul și l-⁠au trimis împăratului. Dioclețian a voit s-⁠o ia de soție. Dar fecioarele nu voiau să se mărite cu păgâni, ci voiau să aibă un singur mire, pe Hristos. Ca să-⁠și păstreze fecioria, au părăsit locul unde trăiau și s-⁠au mutat în Armenia. Dioclețian a aflat și a trimis regelui armean Tiridate o scrisoare, prin care îi cerea să o caute pe Ripsimia și să i-⁠o trimită.

Tiridate a găsit fecioarele, dar el însuși s-⁠a lăsat prins de frumusețea Ripsimiei și a voit s-⁠o ia pentru el. Ripsimia nu voia să se mărite, dar slujitorii regelui erau gata să taie pe toate fecioarele. Dorind să le păstreze viețile, Ripsimia s-⁠a dus la rege. În odaia lui, Ripsimia s-⁠a împotrivit lui Tiridate, iar regele n-⁠a putut s-⁠o înfrângă. Mâniat, regele a trimis după Gaiania, care, după părerea lui, trebuia s-⁠o convingă pe Ripsimia să-⁠i devină soție. Gaiania a venit și a vorbit cu Ripsimia, dar în loc s-⁠o îndemne să se mărite cu regele, a întărit-⁠o să-⁠și păstreze fecioria. A vorbit în limba latină, ca armenii să nu înțeleagă, dar slujitorii regelui, care știau latina, au înțeles și au tălmăcit regelui.

Regele, mâniat, văzând că nu-⁠și va ajunge țelul, i-⁠a tăiat capul Ripsimiei. Apoi a poruncit ostașilor să taie fecioarele cu săbiile și să arunce trupurile lor sfâșiate fiarelor. Cu o cruzime deosebită s-⁠a purtat Tiridate cu Gaiania și cu cele două fecioare care erau lângă stareță. Au fost chinuite cumplit, după viața lor, apoi li s-⁠au tăiat capetele.