Emilian al Grevenelor

Mitropolitul Emilian Lazaridis al Grevenelor (1877-1911) a fost un ierarh grec din Asia Mică, al Patriarhiei Ecumenice, cunoscut în istoriografia greacă drept „martir național”. A slujit în Tesalonic, la Constantinopol și la Monastir (azi Bitola), a fost ales în 1910 mitropolit al Grevenelor, în Macedonia occidentală, și a fost ucis în octombrie 1911, la vârsta de 34 de ani, împreună cu diaconul său și cu un însoțitor. Dar circumstanțele morții lui rămân înconjurate de interpretări politice diferite. Sursele noastre nu pomenesc nicio canonizare a lui de către Patriarhia Ecumenică sau de altă Biserică; poporul din Grevena îl cinstește ca pe un nou mucenic.

Copilăria și formarea

S-⁠a născut în 1877 la Permata, în eparhia Iconiu din Asia Mică, într-⁠o familie numeroasă (nouă copii) de greci ortodocși vorbitori de turcă (karamanlizi), ca toți grecii din ținut. A studiat la Școala Teologică de la Halki. A slujit ca arhidiacon în mitropoliile Cizic și Tesalonic (din noiembrie 1903). La 10 octombrie 1904 a primit rangul de arhimandrit și a fost numit protosincel al Mitropoliei Tesalonicului. Acolo a adus servicii importante în Lupta pentru Macedonia, colaborând cu consulul Greciei din Tesalonic, Lambros Koromilas, și cu luptătorul macedonean Athanasios Souliotis. În 1906 a intrat în „Organizația Tesalonicului” a lui Souliotis, care coordona acțiunea grecilor în Lupta pentru Macedonia. Istoriografia greacă îl pomenește ca pe un „macedonomah fără arme”, adică luptător pentru unirea Macedoniei cu Grecia.

La Constantinopol și la Monastir

Apoi a fost chemat de Patriarhia Ecumenică la Constantinopol și numit paroh și predicator la biserica Sfintei Treimi din Pera, în cartierul Stavrodromi, unde s-⁠a distins prin bunătate și evlavie. A fost apoi numit episcop ajutor al mitropolitului de Pelagonia, Ioachim Foropulos, cu reședința la Monastir, sub titlul de episcop de Petra, hirotonit la 26 octombrie 1906 în catedrala Sfântului Gheorghe din Constantinopol. A predat religia la gimnaziul grecesc din Monastir. În anii grei ai Luptei pentru Macedonia de la începutul secolului XX, a rezistat încercărilor autorităților turce de a așeza preoți ai Exarhatului bulgar în bisericile grecești. S-⁠a făcut cunoscut episodul în care Emilian, împreună cu credincioșii, s-⁠a încuiat în biserica satului Klabutista, împiedicând predarea ei Exarhatului bulgar, și a răspuns jandarmilor turci, care înconjuraseră biserica, că nu-⁠l vor scoate de acolo decât mort. Cartea albastră britanică din acea vreme spune că ucigașii erau arma principală a comitetelor bulgare și că grecii erau mai ales victimele lor.

Mișcarea tinerilor turci din 1908, care proclama libertatea, egalitatea și dreptatea, a fost întâmpinată de el la început cu bucurie, mai ales că a dus în mare măsură la încetarea vărsării de sânge în Macedonia. În 1909 a fost numit episcop ajutor al Mitropoliei Xanthi, pentru partea Kavala. La 16 martie 1910, la 33 de ani, a fost ales mitropolit al orașului Grevena, în Macedonia de vest.

La Grevena

Mitropolitul Emilian al Grevenelor a fost un stâlp al elenismului macedonean, apărând identitatea locuitorilor din împrejurimi. A sprijinit în chip real străduința de a susține și păstra pe grecii ortodocși, necesară chiar după sfârșitul formal al Luptei pentru Macedonia. Ca să-⁠și sprijine turma, făcea călătorii prin toate satele, predicând Evanghelia și îmbărbătând pe creștini. A avut grijă de înființarea și întreținerea școlilor grecești și a bisericilor ortodoxe. A urmărit și armonizarea programei între școlile orașului și cele de la țară, alegerea și darea cărților elevilor, angajarea și plata învățătorului pentru școala orășenească a Grevenelor. Spre deosebire de Pelagonia, unde disputa era greco-⁠bulgară, aici a întâlnit și propaganda românească între valahii vorbitori de limbă romanică (aromâni).

A păstrat o poziție fermă față de autoritățile otomane și a denunțat violența și bătăile îndurate de creștini. A îndrăznit chiar, împreună cu epitropul său arhieresc, să-⁠l viziteze pe Bekir Aga ca să-⁠l povățuiască. Către prefectul Trikalei, de care atârna atunci regiunea Grevena, a scris cu căldură despre soarta țăranilor, devenită fără nădejde: cum să insufle viață unor oameni care, din punct de vedere moral și material, din pricina despuierii lor, au devenit cadavre. Activitatea lui a stat în calea scopurilor autorităților turce și ale organelor propagandei românești și bulgare, iar încercările de a-⁠l intimida nu au dat niciun rezultat.

Mucenicia

La 30 septembrie 1911 (după un izvor, la 1 octombrie), mergând la biserica satului Gridades, unde urma să slujească, a fost ucis împreună cu diaconul Dimitrie și cu însoțitorul-⁠căruțaș Atanasie. Izvoarele grecești spun că ucigașii au fost comitagii bulgari și valahi cu simpatii românești, iar cele rusești că ei au fost uciși de soldați turci, la îndemnul agenților propagandei românești. Izvorul bulgar spune că a fost ucis probabil la porunca propagandei românești și cu ajutorul regimului tinerilor turci, și arată ca instigator pe comandantul jandarmeriei din Grevena, Bekir Fikri Pașa. Crima s-⁠a petrecut într-⁠o pădure, în ascuns, și Emilian și suita lui au fost socotiți „dispăruți” de locuitori. În 3 octombrie 1911, obștea Grevenelor și-⁠a arătat public neliniștea față de soarta mitropolitului, iar a doua zi a anunțat că a găsit obiecte ale lui. După căutările locuitorilor, trupul lui Emilian a fost găsit într-⁠o pădure învecinată la 6 octombrie 1911, cu trupurile celor doi tovarăși. A fost înmormântat duminică, 8 octombrie 1911, la Grevena. Înmormântarea lui a fost filmată de frații Manaki, născuți în ținutul Grevenelor și pionieri ai cinematografiei în Balcani.

Amintirea lui

Poetul Gheorghios Souris a închinat un poem ierarhului mucenic. Dintre multele cuvântări de pomenire, se deosebește cea a lui Hrisostom al Smirnei: când arhiereii se ard ca lumânările înaintea idolului patriei, iar moartea lor de mucenici ajunge pricină de viață și slavă și temelie a unei vieți mai sfinte, pomenirea lor nu se potrivește cu lacrimi și întristare, ci cu mândrie și bucurie. Locuitorii Grevenelor cinstesc amintirea lui ca a unui nou mucenic. Bustul lui s-⁠a așezat în piața centrală a orașului. Străzi cu numele lui se află în comunele Nea Smirni și Nea Ionia din Atena, întemeiate de refugiați din Asia Mică. Satul Gridades, azi numit Emilian, îi poartă numele. La Aghii Theodori s-⁠au zidit un monument și o biserică în cinstea mitropolitului Emilian.