Apolinaria Tupițina

Sfânta Muceniță Apolinaria Tupițina (Apolinaria Petrovna Tupițina) s-⁠a născut la 24 decembrie 1878 în satul Șeliubinskaia, ținutul Velsk, gubernia Vologda, într-⁠o familie țărănească. A fost împușcată la 13 octombrie 1937 la Butovo, lângă Moscova. Biserica Rusă o cinstește printre noii mucenici ai Moscovei. Se pomenește la 13 octombrie, în Soborul noilor mucenici din Butovo, în Soborul sfinților moscoviți și în Soborul sfinților din mitropolia Arhanghelsk, la 1 noiembrie.

A primit învățătură în progimnaziul din Velsk. Înainte de revoluție a lucrat ca soră medicală, iar după revoluție a început să pribegească, făcând la Moscova când spălat de rufe, când muncind ca dădacă. Tot timpul liber îl dădea bisericii. Un martor mincinos a spus mai târziu că o cunoaște „ca persoană contrarevoluționară”: că din 1936, la biserica „Semnul” de la Poarta Crestovskaia, a strâns în jurul ei o grupare contrarevoluționară și a făcut activă propagandă antisovietică; că atunci când veneau la ea pentru vindecare, începea întotdeauna propagandă antisovietică și spunea că nu se va ruga până când cel care venise nu va renunța la puterea satanei; că le spunea colhoznicilor care veneau la ea că se îmbolnăvesc pentru că în colhoz au de-⁠a face cu satana; și că soției unui milițian, venită pentru boala la picioare a soțului, i-⁠ar fi spus că se va ruga numai dacă soțul ei va ieși din miliție.

Apolinaria Petrovna a fost arestată la 17 septembrie 1937 și închisă la Butîrka, în Moscova. Aflând felul ei de viață, anchetatorul s-⁠a mulțumit pe deplin cu mărturiile martorilor mincinoși și nu a mai căutat să afle dacă ea recunoaște că face activitate antisovietică. La 8 octombrie troica NKVD a osândit-⁠o la moarte. Apolinaria Petrovna Tupițina a fost împușcată la 13 octombrie 1937 pe poligonul de la Butovo și îngropată într-⁠o groapă comună necunoscută.