Credința, Nădejdea, Dragostea și mama lor Sofia

Sfintele mucenice Credința, Nădejdea și Dragostea (în greacă Pistis, Elpis, Agapi; în latină Fides, Spes, Caritas) și mama lor Sofia („Înțelepciunea”) sunt cinstite ca mucenice; după tradiție au trăit în veacul al II-⁠lea la Roma (moarte în 137) și au pătimit în vremea împăratului Adrian. Se pomenesc la 30 septembrie (după calendarul nou, 17 septembrie stil vechi) în Biserica Ortodoxă. Nu se află în cele mai vechi martirologii, iar primele mărturii ale cinstirii sunt din secolul al VII-⁠lea (în Occident din a doua parte a secolului al VI-⁠lea). După bolandiști și după cercetarea critică de azi, sunt mai degrabă personificări ale virtuților creștine decât persoane reale; istoria lor, așa cum o povestește Pătimirea, este socotită neistorică. Spunem aici ce spune tradiția.

Povestea

După Pătimire, Sofia era o văduvă din Milano, care a venit la Roma și a stat la o femeie bogată, Fessamnia. Fiicele ei, Credința, Nădejdea și Dragostea, fuseseră crescute de mamă în evlavie creștină. Aflând, împăratul Adrian a încercat să le abată de la calea creștină și să le silească să se închine zeiței Diana, mai întâi cu făgăduința unor daruri bogate, apoi cu amenințări. Ele și-⁠au mărturisit cu tărie credința în Hristos. Împăratul a poruncit să fie supuse la chinuri aspre, dar le-⁠au răbdat în chip minunat și au murit doar prin decapitare sau lovire cu securea. În ziua morții Credința avea doisprezece ani, Nădejdea zece și Dragostea nouă. Împăratul a dat trupurile istovite ale fiicelor Sofiei, care le-⁠a îngropat cu cinste, pe Via Appia, și a murit după trei zile, rugându-⁠se la mormântul lor.

Numele grecești ale fiicelor, Pistis, Elpis și Agapi, au fost tălmăcite în slavona veche; doar numele mamei, Sofia („Înțelepciunea”), a rămas netălmăcit.

Cinstirea și părerile cercetătorilor

Moaște și cinstire: mormântul lor din cripta de sub biserica ridicată mai târziu în cinstea Sfântului Pancratie a fost mult vreme loc de pelerinaj, după documente din secolul al VII-⁠lea, între care un itinerar al locurilor sfinte ale Romei păstrat la Salzburg și lista uleiurilor adunate de la mormintele mucenicilor și trimise reginei Teodelinda, în vremea lui Grigorie cel Mare. Moaștele Sofiei din Milano sau ale celei din Roma au fost mutate în 778 la mănăstirea de maici din Eschau, în Alsacia, de unde cinstirea s-⁠a răspândit în Germania; este socotită ocrotitoare a văduvelor. Cercetătorul Saxer arată că de prin secolul al IV-⁠lea creștinii luau adesea la botez nume mistice ale virtuților creștine, iar Sofia, Sapientia și Fides se găsesc ca nume de femei creștine în inscripțiile din catacombe, și că cinstirea celor trei sfinte numite după virtuțile teologice a apărut probabil în secolul al VI-⁠lea pe temeiul unor asemenea inscripții. Edițiile mai vechi ale Martirologiului Roman le pomeneau la 1 august, iar pe Sofia la 30 septembrie; textul de azi nu mai are sărbătoare pentru ele.