Alexandru Cărbunarul

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru, numit Cărbunarul, a fost episcopul Comanelor din Pont, în secolul al III-⁠lea. Biserica îl pomenește ca pe un om care a ales smerenia atât de adânc, încât și-⁠a ascuns pe față virtuțile sub fața murdară de cărbune, iar Dumnezeu l-⁠a ridicat la treapta de episcop.

Numele i se trage de la meseria pe care o făcea din smerenie, ca să scape de cinstirile lumii: ardea și vindea cărbuni. Din pricina ei umbla murdar de funingine și îmbrăcat în zdrențe. Era numit și filosof, dar cuvântul nu trebuie luat la propriu: filosofia lui era dragostea pentru cele cerești mai mult decât pentru cele pământești. Virtuțile lui s-⁠au aflat din întâmplare, tocmai din disprețul cu care îl priveau oamenii.

Sfântul Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, fusese chemat la Comana să ajute la alegerea unui episcop. El a respins toți candidații, iar cineva, ca să-⁠și bată joc, i-⁠a spus să-⁠l primească pe Alexandru Cărbunarul. Grigorie a luat vorba în serios, l-⁠a chemat și a găsit în el un om sfânt și de mare capacitate. Alexandru a fost pus episcop și a cârmuit Biserica cu înțelepciune.

În vremea prigoanei lui Deciu, în jurul anului 251, a primit cununa muceniciei, fiind ars de viu. Am ști puțin despre el dacă Sfântul Grigorie al Nissei nu ar fi povestit alegerea lui în cuvântul său despre viața Sfântului Grigorie Taumaturgul. Numele lui nu apare în vechile calendare grecești sau romane. Biserica Ortodoxă îl pomenește în august, iar cea romano-⁠catolică la 11 august.