Evpl

Sfântul Sfințit Mucenic Evpl a fost diacon (arhidiacon, după izvoarele rusești) în Catania, în Sicilia, și a primit cununa muceniciei prin decapitare în anul 304, în marea prigoană a lui Dioclețian. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 11 august, iar cea Catolică la 12 august. Numele lui înseamnă în greacă „bună călătorie pe mare”, cu care se joacă slujba de la Vecernie în cinstea lui.

Pătimirea lui spune că a fost arestat pentru că avea și citea dintr-⁠o carte a Sfintei Scripturi. Când Dioclețian a trimis în Sicilia un mai-⁠mare ca să omoare pe creștini, acesta n-⁠a găsit pe nimeni, căci cei puțini se ascundeau. Cineva l-⁠a pârât atunci pe Evpl, spunând că merge cu o carte la creștini ascunși și o citește. Dus înaintea guvernatorului cetății, Calvisian, a fost întrebat să citească din carte. Sfânta Evanghelie i-⁠a fost atârnată de gât și a fost aruncat în temniță, unde a stat șapte zile fără hrană. Apoi a fost dat la chinuri și bătut cu vergi de fier, dar el își bătea joc, spunând: „Aceste chinuri sunt pentru mine ca pânza de păianjen, găsiți altele mai aspre.” Apoi a deschis Evanghelia și a citit din ea poporului, și mulți s-⁠au întors la credința în Hristos. A fost decapitat în anul 304.

Moaștele lui se află în catedrala Adormirii din Trevico; este verosimil că au fost aduse înainte de invazia arabilor în Sicilia din veacul al X-⁠lea. La 5 februarie 1654, episcopul de Trevico, Donato Pascasio, a îngăduit mutarea unui os al sfântului în dieceza Cataniei. Este, împreună cu Sfânta Agata, ocrotitorul Cataniei, și ocrotitorul Trevico-⁠ului și al orașului Francavilla di Sicilia. O biserică veche, din veacul al V-⁠lea, din Catania, lângă Piazza Stesicoro, i-⁠a fost închinată; o bombardare americană din cel de-⁠al Doilea Război Mondial a făcut ruine din clădirea din secolul al XVIII-⁠lea și a rămas doar cripta veche. Locul coincide cu cel al muceniciei.

Sfântul Evpl a fost mult cinstit și în Rusia. În 1471, la Moscova, pe strada Mjasnițkaia, s-⁠a ridicat o biserică de lemn în cinstea lui, pentru a sărbători pacea dintre marele cneaz Ivan al III-⁠lea și Republica Novgorod. În 1657, țarul Alexei Mihailovici a pus-⁠o să fie zidită din piatră, iar în veacul al XVIII-⁠lea i s-⁠a dat o fațadă măreață. A fost dărâmată în 1926, din porunca lui Stalin.