Maxim din Asia Mică

Sfântul Maxim din Asia Mică a fost negustor și mucenic și a murit în 250, în vremea împăratului Deciu. Este cinstit în Biserica Catolică, cu pomenirea la 30 aprilie. Izvoarele noastre nu arată cinstire ortodoxă.

Împăratul Deciu a dat un decret prin care poruncea cinstirea bustelor împăraților îndumnezeiți. A nu aduce cinstire acestor idoli era socotit înaltă trădare, urmărită cu chin și moarte. Negustorul Maxim, de loc din Asia (după un izvor, bogat negustor din Asia Mică, aflat atunci la Roma), a fost chemat înaintea consulului Optim. Maxim și-⁠a spus numele, meseria și faptul că este creștin. Un izvor spune că Optim i-⁠a poruncit să aducă jertfă zeiței Diana.

Când Optim i-⁠a zis: „Adu jertfă ca să-⁠ți scapi viața; de nu, te voi face să mori în chin”, Maxim a răspuns: „Aceasta mi-⁠am dorit întotdeauna; pentru a trece din această viață scurtă și nenorocită la viața veșnică am mărturisit credința mea”. A fost chinuit pe roată și bătut cu vergi, dar fiindcă nu s-⁠a lăsat de credință, Optim a poruncit să fie ucis cu pietre. La 4 mai 250 a fost scos în afara zidurilor cetății și omorât cu pietre.

Mărturia despre el vine dintr-⁠un act care face parte din „actele proconsulare”, text alcătuit de grefierul tribunalului. Izvoarele nu se potrivesc asupra zilei pomenirii: un izvor dă 30 aprilie, iar ziua morții dată în același izvor este 4 mai.