Suzana din Roma

Sfânta Mucenică Suzana din Roma, fecioară, este pomenită ca una dintre mucenicele prigoanei lui Dioclețian, la sfârșitul veacului al III-⁠lea. Povestirea vieții ei, scrisă între anii 450 și 500, are mai ales caracter de legendă, dar în spatele ei stă, după părerea cercetătorilor, o mucenică reală cu acest nume. Este prăznuită la 11 august.

Tradiția despre viața ei

După tradiție, Suzana era fiica preotului Gabiniu și nepoata episcopului Romei, Caiu, rude cu împăratul Dioclețian. A fost crescută în credința creștină și a primit o învățătură aleasă, iar frumusețea ei era însoțită de curăție și de o dragoste fierbinte pentru Hristos. Locuia în casa părintească, în care se afla o biserică de casă.

Împăratul voia să o dea de soție unui înrudit al său, pe Maximian, care domnea împreună cu el, iar în unele povestiri Maximian apare ca fiul lui Dioclețian. Suzana a refuzat, dorind să rămână fecioară, după pilda Maicii Domnului. Ca să o înduplece, a fost adusă la palat, iar împărăteasa Serena, creștină în taină, a încurajat-⁠o să stea neclintită. Povestirea mai spune că Maximian, venit noaptea la ea, a văzut-⁠o rugându-⁠se și un înger strălucind deasupra ei, de care s-⁠a înspăimântat.

Mucenicia

Consulul Macedonie a chemat-⁠o la for și i-⁠a cerut să aducă jertfă lui Iupiter. Ea a refuzat și și-⁠a mărturisit credința. Din porunca lui Dioclețian, i s-⁠a tăiat capul, în jurul anului 295, în casa tatălui ei. Rudele ei, sfetnicul Claudiu cu soția sa Prepedigna, fiii lor Alexandru și Cufie și Maxim, fratele lui Claudiu, au primit botezul și au fost și ei uciși. Tatăl ei, Gabiniu, și episcopul Caiu au primit, la scurtă vreme după ea, cununa muceniciei. După tradiție, împărăteasa i-⁠a îngropat tainic trupul.

Cinstirea

Casa ei a fost prefăcută în biserică, iar edificiul, numit mai întâi după Caiu, purta până în anul 595 numele Suzanei, probabil din pricina cinstirii pe care i-⁠o dădea povestirea mucenicească. Astăzi este biserica Santa Susanna din Roma. Pomenirea ei din calendarul roman general a fost scoasă în 1969, din pricina caracterului legendar al povestirii, iar cinstirea ei a rămas legată de această biserică. Se mai spune că moaștele ei au fost aduse din Braga la Santiago de Compostela în veacul al XII-⁠lea, unde o biserică îi poartă numele, iar Suzana este, împreună cu Sfântul Iacob, ocrotitoarea orașului. Biserica Ortodoxă o prăznuiește la 11 august.