Tiburțiu

Sfântul Mucenic Tiburțiu a fost, după legenda creștină, un mucenic din Roma, ucis în prigoana lui Dioclețian. Biserica îl pomenește la 11 august, în aceeași zi cu Sfânta Susana, cu care nu era rudă, dar este uneori pomenit împreună.

Povestea este în legenda Sfântului Sebastian: Agrestiu Cromațiu, zis prefect al Romei, a osândit la moarte mai mulți creștini, dar a fost convertit de Tranquilin, tatăl lui Marc și Marcelian, și botezat de Policarp. Tiburțiu era fiul lui Cromațiu și a fost botezat la stăruința lui Sebastian, care i-⁠a fost naș. În prigoana lui Dioclețian s-⁠a ascuns în casa tatălui său. Pârât de un trădător, a fost adus înaintea prefectului Fabian. Și-⁠a mărturisit credința, pe care a întărit-⁠o printr-⁠o minune: ferindu-⁠se doar cu semnul crucii, a mers desculț pe cărbuni încinși fără să sufere vreo rană. Minunea a fost pusă pe seama magiei, și Tiburțiu a fost decapitat la al treilea mil al Căii Labicane, în anul 286. Locul uciderii a fost numit „la cei doi dafini” (ad duas lauros).

Papa Damasus I (366-384) pomenește pe Tiburțiu în epigrama 23: „Când sabia a tăiat pântecele cucernic al mamei, mucenicul ales, disprețuind pe stăpânitorul lumii, caută înălțimile cerului, însoțit de Hristos. Aici, pentru tine, vor rămâne mereu cinstea sfântă și laudele. Bunule Tiburțiu, iubit de Dumnezeu, te rog să ai grijă de Damasus.” Martirologiul Roman spune: „La Roma, în cimitirul de la cei doi dafini, la al treilea mil al Căii Labicane, Sfântul Tiburțiu, mucenic, ale cărui laude le-⁠a cântat Sfântul Papă Damasus.” Pomenirea lui din Calendarul Roman General a fost scoasă în 1969, pentru că, în afară de nume, nu se știe despre el decât că a fost îngropat în cimitirul dintre cei doi dafini pe Via Labicana, la 11 august.