Alexandru Saharov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Saharov (1873-1927) a fost protoiereu în Sankt-⁠Petersburg și a murit în lagărul de la Soloveți la 7 august 1927. Se pomenește la 7 august, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, la 23 august, cu noii mucenici și mărturisitori de la Soloveți, și la 1 noiembrie, cu sfinții mitropoliei Arhanghelsk.

S-⁠a născut în 1873 la Sankt-⁠Petersburg, în familia protoiereului Nicolae Saharov, preot de regiment. După ce a terminat Academia Duhovnicească din Sankt-⁠Petersburg a fost hirotonit preot și ridicat la rangul de protoiereu. La începutul anilor douăzeci a slujit la biserica Arhanghelului Mihail din Sankt-⁠Petersburg.

În 1924 autoritățile necredincioase din Petrograd au pornit o luptă înverșunată împotriva ortodocșilor, închizându-⁠i în temnițe și în lagăre. Pentru ca să fii arestat, era de ajuns un denunț, care venea aproape mereu de la reînnoitori, care urmăreau atent pe orice preot mai râvnitor. În ianuarie 1924 a ajuns la OGPU un denunț, în care se spunea că protoiereul Alexandru ar fi predicat de la amvon ca credincioșii să nu meargă după această putere, pentru că puterea sovietică e vremelnică, și că prin moartea lui Lenin poporul a scăpat de unul dintre antihriști. La începutul lui februarie 1924 a fost arestat. La anchete nu s-⁠a recunoscut vinovat și a spus: „Predici am rostit aproape la fiecare slujbă, dar numai pe teme evanghelice, fără să ating chestiuni politice și oameni de stat. Se poate ca cuiva dintre ascultători să i se fi părut ceva antisovietic în predicile mele, dar vă încredințez că așa ceva n-⁠a fost niciodată”. La 26 septembrie 1924 Consfătuirea Specială a Colegiului OGPU l-⁠a osândit la trei ani în lagărul de la Soloveți. La 22 octombrie a fost trimis în lagăr, de unde nu avea să se mai întoarcă. Protoiereul Alexandru Saharov s-⁠a săvârșit în lagărul de la Soloveți la 7 august 1927 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.