Olimpiada

Sfânta Cuvioasă Olimpiada a fost diaconiță la Constantinopol, o nobilă romană de neam grec, prietena și sprijinitoarea Sfântului Ioan Gură de Aur. A trecut la Domnul la 25 iulie 408, în surghiun, la Nicomidia. Biserica o pomenește ca pe una dintre cele mai mari milostive ale veacului al IV-⁠lea.

S-⁠a născut între 361 și 368, la Constantinopol sau Antiohia, ca fiică a nobilului senator Seleuc (în alte izvoare, Anisiu Secund), dintr-⁠o familie înstărită, și a Alexandrei. Își trăgea numele de la o mătușă din partea tatălui, logodită cândva cu împăratul Constans. Bunicul patern, Flaviu Ablabiu, fusese consul. La optsprezece ani s-⁠a căsătorit cu Nebridiu, nobil și prefect al Constantinopolului, și a rămas văduvă după doi ani. A refuzat multe cereri de căsătorie și și-⁠a închinat viața Bisericii, slujind ca diaconiță în vremea patriarhului Nectarie, apoi a Sfântului Ioan Gură de Aur. Viața ei cuprinde multe fapte bune: a zidit un spital și un orfelinat și a purtat grijă de monahii izgoniți din Nitria. Gură de Aur i-⁠a spus odată că făcuse aproape prea mult. A întemeiat o mănăstire de femei, care a ajuns la două sute cincizeci de maici, ajutate de cincizeci de slujitoare pe care Olimpiada le dăruise mănăstirii.

După izgonirea Sfântului Ioan, Olimpiada a rămas, cu binecuvântarea lui, în slujba bisericii. La Constantinopol a izbucnit atunci un mare incendiu, de care dușmanii lui Ioan au învinuit-⁠o. A fost surghiunită, în 404, și, pierzând casa, și-⁠a petrecut restul zilelor la Nicomidia, unde a adormit la 25 iulie 408 (după unele izvoare, în 410), după o lungă boală. Mănăstirea ei a dăinuit până în veacul al VII-⁠lea, când egumena, Sergia, a arătat că s-⁠au aflat moaște ale Olimpiadei. Statuia ei este printre cele o sută patruzeci de statui de sfinți de pe colonadele Pieței Sfântul Petru din Roma. Se pomenește la 25 iulie, iar în troparul ei se cântă că și-⁠a risipit averea și a urmat lui Hristos. Mai este pomenită la 7 august.