Eupraxia

Preacuvioasa Eupraxia a fost o fecioară și monahie din Constantinopol, care și-⁠a petrecut aproape toată viața într-⁠o mănăstire din Egipt și a murit în jurul anului 410, la vârsta de treizeci de ani. Biserica o cinstește pentru smerenia, blândețea și milostenia ei, iar numele ei este pomenit la 12 iulie, care pe stil nou cade la 25 iulie.

Copilăria

A fost fiica unică a lui Antigon, un boier de la curtea împăratului Teodosie cel Mare, rudă cu acesta, și a soției lui, numită tot Eupraxia. Izvoarele dau ca an al nașterii 380 sau 383. Când Antigon a murit, văduva și fetița au plecat în Egipt și s-⁠au așezat lângă o mănăstire cu o sută treizeci de maici. Monahismul se răspândise atunci cu o repeziciune uimitoare, la mai puțin de un veac de la întemeierea de către Sfântul Antonie cel Mare a primei sale mănăstiri.

La șapte ani, Eupraxia a cerut să se facă monahie. Mama a adus-⁠o la stareță, iar fetița a luat în mână o icoană a Domnului, a sărutat-⁠o și a spus că se închină lui Hristos prin făgăduință. Mama a rugat pe Domnul să primească copila sub ocrotirea Lui, apoi s-⁠a îmbolnăvit și a murit în scurtă vreme.

O altă variantă a vieții spune că Eupraxia a fost crescută la curtea lui Teodosie, iar mama ei s-⁠a retras în mănăstire și ea a urmat-⁠o ca prunc.

Nevoința

Aflând de moartea mamei, împăratul a chemat-⁠o pe Eupraxia, căci o logodise cu un tânăr senator. Ea a răspuns printr-⁠o scrisoare în care a refuzat căsătoria și a cerut să i se vândă averea, să fie împărțită săracilor, iar robii să fie eliberați. Împăratul a împlinit aceste dorințe înainte de moartea sa, în 395. Potrivit variantei a doua, porunca de căsătorie a venit de la urmașul lui Teodosie, Arcadie, iar ea a primit la fel îngăduința să rămână monahie și să-⁠și dea averea.

Eupraxia era cunoscută pentru smerenie, blândețe și milostenie. Când era apăsată de ispite, stareța o sfătuia să facă munci grele, iar ea căra pietre mari dintr-⁠un loc în altul, o dată timp de treizeci de zile la rând. A trecut la Domnul în jurul anului 410, la vârsta de treizeci de ani (alte izvoare dau anul 413).

Minunile și cinstirea

Se spune că a făcut minuni și înainte, și după moarte. Ea ar fi vindecat un copil surdomut și olog și ar fi izbăvit o femeie stăpânită de diavol. Înainte de moartea ei, stareța mănăstirii a avut o vedenie în care Eupraxia era dusă la tronul lui Dumnezeu, înconjurată de îngeri.

A fost cinstită mult în Rusia Kieviană, iar numele ei l-⁠au purtat prințesele Kievului, între care Eupraxia Vsevolodovna, nepoata lui Iaroslav cel Înțelept, și Eupraxia Mstislavna, nepoata lui Vladimir Monomahul. În 2009 moaștele ei au fost aduse din Egipt la Kiev.