Ana

Sfânta Dreaptă Ana este, după tradiția Bisericii, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, soția Sfântului Ioachim și bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Biserica Ortodoxă o numește, împreună cu Ioachim, strămoașă a lui Dumnezeu. Numele ei nu apare în cele patru Evanghelii, ci în tradiția veche, mai ales în Protoevanghelia lui Iacov, scrisă pe la mijlocul secolului al II-⁠lea. Aceasta nu face parte din Scriptură, dar Biserica a păstrat din ea ce vorbește despre părinții Maicii Domnului.

Familia și rugăciunea pentru un copil

Potrivit tradiției, Ana era fiica preotului Matan, din Betleem. Era din seminția lui Levi după tată și din seminția lui Iuda după mamă. Avea o soră, Sobe, mama Elisabetei. S-⁠a căsătorit cu Ioachim, care venea din Galileea, și au locuit la Nazaret.

Mulți ani, cincizeci după tradiție, nu au avut copii. Când arhiereul a respins jertfa lui Ioachim, spunând că nu a lăsat urmaș în Israel, el s-⁠a retras în pustie. Îngerul i s-⁠a arătat mai întâi lui, apoi Anei, care se ruga în grădina ei, și le-⁠a vestit că vor avea o fiică binecuvântată de tot neamul omenesc. Ana a făgăduit să o dea lui Dumnezeu. Istoria seamănă cu cea a Anei, mama proorocului Samuel, din Vechiul Testament. Sfântul Ioan Damaschin învață că Ana s-⁠a căsătorit o singură dată.

Nașterea Fecioarei Maria

Sfânta Ana a născut-⁠o pe Preasfânta Fecioară Maria. Părinții au adus-⁠o la Templu la trei ani, cum făgăduiseră. Povestirea spune că fetița a urcat singură treptele Templului, spre uimirea tuturor, iar acolo a primit-⁠o preotul Zaharia. Maica Domnului a rămas în Templu până a fost logodită cu Iosif.

După tradiția ortodoxă, Ioachim a adormit câțiva ani mai târziu, la optzeci de ani, iar Ana a adormit în pace la șaptezeci și nouă de ani, după încă doi ani petrecuți lângă Templu, alături de fiica ei. Despre locul îngropării se spune că este lângă Ghetsimani, în apropierea viitorului mormânt al Maicii Domnului. Biserica ține pilda dragostei și credincioșiei ei de mamă drept pildă pentru părinți.

Cinstirea

Cinstirea Sfintei Ana este veche. Împăratul Iustinian a zidit în cinstea ei o biserică la Constantinopol, în jurul anului 550. Până la mijlocul secolului al VII-⁠lea se prăznuia deja la Mănăstirea Sfântul Sava Zămislirea Sfintei Ana. Sfântul Andrei Criteanul a lăsat o cuvântare la Nașterea Maicii Domnului care a influențat tradiția despre ea.

Biserica Ortodoxă o pomenește la 25 iulie, la Adormirea ei, la 9 septembrie, împreună cu Ioachim, în ziua de după Nașterea Maicii Domnului, și la 9 decembrie, la Zămislirea Sfintei Ana. Icoanele Zămislirii o arată pe Maica Domnului zugrăvită sus, cu picioarele pe un glob încolăcit de șarpe. Ana este rugată ca ocrotitoare a mamelor, a femeilor care așteaptă un copil și a familiilor. Occidentul o pomenește la 26 iulie.

Moaștele

Se spune că moaștele ei au fost aduse din Țara Sfântă la Constantinopol în 710 și păstrate în Sfânta Sofia până în 1333. O parte din ele se păstrează astăzi pe Muntele Athos și în orașul Katerini din Grecia. În Apus, cinstirea ei s-⁠a răspândit mult mai târziu, mai ales din secolul al XIII-⁠lea, iar sfinte locuri s-⁠au ridicat la Sainte-⁠Anne-⁠d'Auray, în Bretania, și la Sainte-⁠Anne-⁠de-⁠Beaupré, lângă Quebec.