Alexandru Savelov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Savelov (mort în 1918) a fost preot la biserica Sfântului Ioan Botezătorul din satul Kultaevo, din ținutul Perm, și a fost ucis de ostașii Armatei Roșii la sfârșitul lui decembrie 1918, împreună cu protoiereul Nicolae Beltiukov. Se pomenește la 30 decembrie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, și la 14 februarie, cu sfinții mitropoliei Perm.

Alexandru Nicanorovici Savelov s-⁠a născut în jurul anului 1859. În 1882 a terminat seminarul din Perm, la rangul al doilea, și a fost hirotonit preot. Între 1894 și 1911 este pomenit ca paroh al bisericii Înălțării Sfintei Cruci din satul Gorskoe, din ținutul Osa, gubernia Perm. A slujit apoi la biserica Sfântului Ioan Botezătorul din satul Kultaevo, ținutul Perm, împreună cu protoiereul Nicolae Beltiukov.

Protoiereul Nicolae Beltiukov s-⁠a născut la 21 iulie 1870 în satul Cosmodamianskoe, din ținutul Solikamsk, în familia preotului Alexandru Andreevici Beltiukov. A terminat seminarul din Perm, a fost învățător și profesor de religie, la douăzeci și patru de ani s-⁠a căsătorit cu Anfia Mihailovna Demeneva, iar la 4 septembrie 1894 episcopul Petru (Losev) l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a trimis la biserica Sfântului Nicolae din satul Kalinovskoe. Slujirea lui acolo a durat sub un an: la 30 mai 1895, din pricina bolii, a fost pensionat bunicul lui, protoiereul Andrei Beltiukov, de la biserica Sfântului Ioan Botezătorul din Kultaevo, care a murit după câteva zile, la 2 iunie, în vârstă de șaptezeci și trei de ani, după ce se împărtășise în ajun cu Sfintele Taine din mâna nepotului său. În ziua morții bunicului, părintele Nicolae a fost mutat, la cererea lui, în locul acestuia, și a slujit la Kultaevo douăzeci și trei de ani, până la moartea de mucenic. Din prima clipă a muncit mult pe tărâmul învățăturii poporului, ca profesor de religie la școala țării și la școlile din satele vecine, iar în 1895 a fost numit conducătorul școlii de citire și scriere din Bolșoe Savino.

Anul 1918 a fost tragic pentru slujitorii bisericii din Kultaevo. În vremea așa-⁠numitei „catastrofe de la Perm”, în sat se retrăgeau roșii de-⁠a lungul drumului spre Iugo-⁠Kamsk; bolșevicii se purtau cu cruzime cu localnicii: într-⁠o curte mare de cai tăiau cu săbiile și împușcau oameni nevinovați, ale căror trupuri, acoperite cu prelată, erau scoase noaptea din sat și aruncate în tranșee. Părintele Alexandru și părintele Nicolae nu au scăpat. După viața lor scurtă, ostașii roșii au făcut o răfuială de arătare cu slujitorii: mai întâi au tras în ei, dar i-⁠au rănit doar, apoi i-⁠au tăiat pe amândoi cu săbiile. Din povestea aflată în izvorul despre părintele Nicolae, înainte de a-⁠l omorî, călăii l-⁠au dus din sat în sat, mânându-⁠l cu loviturile săbiilor și baionetelor; când, sângerând, a căzut fără puteri, l-⁠au sfârșit cu o lovitură de pat de armă în față. Trupul a stat peste o săptămână în zăpadă, până l-⁠au găsit țăranii; a fost îngropat în curtea bisericii zidite de el.

Biserica a fost închisă în 1937 și redată credincioșilor în 1991. La 6 august 2018, în timpul lucrărilor de hidroizolare a fundației, în curtea bisericii a fost găsit un mormânt necunoscut; expertiza medico-⁠legală a arătat că rămășițele sunt ale protoiereului Nicolae Beltiukov, iar la 2 aprilie 2019 Patriarhul Chiril a binecuvântat cinstirea sfintelor lui moaște.